Introducere in trei puncte:
Unu. Cica niste cercetatori au facut un studiu si au declar ca e cat se poate de normal sa vorbesti cu plantele si animalele. Iuhuuu, sunt normala! (Doar ca nu au studiat si ce anume le zic oamenilor plantelor si animalelor…)
Doi. In franceza pépette inseamna fetita si e un termen plin de afectiune. In constiinta colectiva din casa noastra, termenul a fost asimilat complet aiurea cu sensul de „fund”. (Nu intrebati! :)))) ) Malvina ne spune ca ea are un „pepetutz”.
Trei. Porcusorii de guineea au o glanda ce produce sebum fix deasupra fundului. La masculi, mai ales, uneori produce mai mult si blana din jur devine grasa si mai murdara. Uneori (gen o data pe an maximum) eu le spal fundurile la coshotzi. Luni l-am executat pe Kirk.
Cuprins:
Marti ajung acasa de la serviciu. De cum imi e simtita prezenta, porcusorii se urca pe garduri la propriu si incep sa guite de zici ca nu au mancat de vreo 5 luni asa. Kirk si el.
Ma duc inspre ei, mangai scroafa stalinista pe nume Kirk pe fund. Si incep sa ma conversez cu el:
– Mai, patachinule, dar ce pepetut pufos ai! Mvai, hai sa te pup oleaca, pufos fomist ce esti.
Si, pac, ne facem un bisoux de amorezati. Si dai si scarpina pepetutul pufos.
Incheiere:
Uneori ma indoiesc ca sunt chiar normala. Apoi imi vad copiii si ce idei crete au in cap si imi pierd orice urma de indoiala.
Jurnal de Belgia 