Parole, parole…

Mr G si persoana mea nu avem frati. Dar ne-a pus nu se stie cine sa facem doi copii. Asadar avem de crescut frati.

Cum inceputul a fost relativ ok si nu am vazut semne de probleme care sa indice traume majore si negestionabile, parca m-am culcat pe o ureche si am luat drept garantat ca relatia copiilor mei va continua fix asa. De parca ei nu se schimba…

Eroare de calcul! Mare.

(Paranteza: vorbesc in numele meu. Daca vreti sa stici ce parere are Mr. G, ma indoiesc ca veti afla vreodata. :))) Si totusi, daca aflati, sa imi spuneti si mie. :)))) )

De ceva vreme Malvina trece printr-o perioada mai dificila. Nu in sensul ala clasic de neascultatoare, ci in sensul foarte psihologic ca in spatele tantrumurilor ei si a plansetelor de dimineata ar fi ceva mai profund. Dupa cateva luni de astfel de impresie, am zis ca e timpul sa investigam. Ca orice salt mental, daca ar fi fost asta, se mai si termina.

Primul pariu a fost cu pierderea suzetei si schimbarea orarului de somn. De suzeta am scapat in vacanta, s-a rupt, nu am gasit sa luam alta. Stia ca atunci cand se va rupe aia, alta numai luam. A mai tanjit dupa ea si a mai cerut-o vreo 3 luni.

Cam in aceeasi perioada cu suzeta, s-a schimbat si patternul de somn. In sensul ca se culca cu o ora mai tarziu. Am zis ca na, o fi mai obosita dimineata.

Cred ca nu puteam sa ma insel mai tare si daca as fi continuat cu aceste supozitii am fi ajuns rau de tot.

Problema e fratele, recte Glad. Faptul ca a inceput sa vorbeasca si sa se faca inteles din ce in ce mai bine. O sperie. Devine cumva egalul ei, se anuleaza diferentele care o fac pe ea sa fie „unicat”. Competitia pentru atentia noastra se reduce déjà la aceleasi arme. Nu mai vorbim de un bebelus neputincios si un toddler cu foarte mult aplomb, ci de doi toddleri capabili sa exprime foarte bine ce doresc.

Noroc ca am facut un brainstorming cu prietenele, ca altfel cred ca la psiholog ajungeam. Eu, nu copila.

Mai ales ca ea se exprima in sensul asta, eu am tratat superficial vorbele ei. Nu mi-a sunat niciun semnal de alarma pe acolo cand intreba de ce am facut copii, de ce am facut-o pe ea, de ce -am mai facut si pe Glad.

Dupa ce mi s-a explicat de alte mame de doi ca ar exista si aceasta posibilitate, brusc intrebarile ei au capatat alta conotatie. Si de cum am inceput sa am un discurs menit sa o reasigure de unicitatea ei si de dragostea neschimbata pentru ea, brusc am vazut o imbunatatire. Sper sa tina, sa nu fie doar ceva de moment. 😀

Bineinteles, mai sunt si alte fatete ale problemei. Inclusiv niste proiecte de viitor pe care incercam sa i le explicam ca sa vedem ce parere are si sa nu o luam prin surprindere. Dar problema de baza asta cu fratele pare sa fie.

Ce voiam doar sa va spun e ca vorbele copiilor nostri sunt foarte explicite. Dar noi le filtram prin prisma experientelor personale.

Si niste precizari, pe post de note de subsol.

• „Problema” pentru mine e in sens matematic. Ipoteza, demonstratie, concluzie. Nu e genul ala de „vai, ce probleme mari am”. Asa-mi trebuie daca la un moment dat am facut mate-fizica.
• Glad nu e uitat si ignorat, doar ca de data asta e vorba despre Malvina.
• Va implor, NU imi recomandati carti de parenting. Nu imi plac din diverse motive. Stati linistiti ca mi-am facut temele despre frati intre timp. Direct la sursa in articole de psihologie. Acum cochetez cu niste carti pe tema asta. Carti de psihologie!