Cica e nevoie de un sat sa cresti copii. Total de acord.
Si cica in epoca asta moderna si la oras am pierdut satul. Eu zic ca nu, ca doar trebuie reinterpretat satul asta.
Asadar, sa va zic ce sat mare am si ma ajuta sa imi cresc copiii. Ca, deh, chiar daca nu merg in adevaratul sens al cuvantului la prasit, tot la munca pe plantatie merg in fiecare zi.
Bunicii, matusile, unchii etc au fost inlocuiti cu gratie de „fetele de la cresa”. Cand o sa termine si ultimul copil cresa si nu o sa le mai vad zilnic cred ca o sa plang cu lacrimi demne de o ploaie torentiala in Belgia. Bine, asta nu le scoate din ecuatie, ca tot pe ele o sa le chemam sa stea cu copiii cand noi avem altceva de facut.
Legat de mancare pusa sub bot de altii cand parintii se intorc obositi de la vanatoare sau camp, noroc ca exista supermarket si take away. Bine, supermarketul e un pic mai inspre „mers la vanatoare”, take away mai inspre „mi-a facut mama o zama”.
Vracii satului in cazul nostru sunt patru oficiali si vreo cativa neoficiali. Tanti doctor generalist din fata casei, tanti pediatru, tanti farmacista, tanti veterinar. Astia sunt oficialii. Neoficialii sunt prietenele medici si farmacisti de pe Facebook. Ca am si din aia. 😀
Animale in batatura avem. Ca sa mentina moralul trupelor. Si aici am gasit ajutor „in sat”. Ca pentru cochotzi nu imi da nimeni concediu medical si veterinarul e destul de departe. Asa ca gasit firma de taxi care accepta sa mi-i duca si aduca daca prezenta mea nu e necesara.
Tesatori si facatori de haine se gasesc pe internet.
Prieteni cu copii pentru socializare mai gasim.
Oare am uitat vreun membru al satului?! Nu conteaza, ca ati prins ideea. Putem sa ne deplangem soarta sau sa cautam ajutor. Relatiile interumane bine construite fac „satul”, nu neaparat locuitul in acelasi areal. 🙂
Un sat mare si puternic va doresc!
Jurnal de Belgia 
si copiii de la cresa/gradinita ofera turma adecvata si necesara copilului, functie de varsta si nevoile dorite.