Sunt o mama normala cu vise desarte in ce priveste copiii din batatura.
De pilda, constatand ca Glad e perfect capabil sa se dea cu trotineta Malvinei, l-am dus la Decathlon sa isi aleaga si el una.
Primul soc a fost cand a ales una albastra. Si o casca tot albastra. Adica eu ma asteptam sa fie roz, roz si iar roz ca e obsedat de roz. Dar nu, a ales albastru.
No, au copiii trotinete! Gata, sa vezi ce frumos iesim la plimbare cu ele. Si ce frumos o sa mearga ei la cresa si la gradinita dimineata asa. Si uite cum ni s-au rezolvat toate problemele!
Prima iesire. Dupa exact trei minute, Glad abandoneaza trotineta si vrea in brate. Dupa inca exact 30 de secunde, Malvina incepe sa urle ca ea vrea singura cu mine cu trotineta. A fost si ultima iesire in formula adult + copii + trotinete. Poate mai incercam peste vreo cateva saptamani.
Doua zile mai tarziu, manat de mine si de faptul ca amandoi copiii se certau cu urlete si paruieli pe un carut de papusi deja rupt, Mr G a achizitionat doua pocnitori de caruturi pliabile. Genul ala made pe vapor din China pana in Europa, unul deja era oleaca stricat cand l-am despachetat. Rezolvat cu niste „soricei” de plastic, ca doar costa mai mult sa ne intoarcem la magazin sa il schimbam decat carutul in sine.
Soc si groaza! Amandoi copiii au lesinat cand au vazut caruturile roz. Mai ales Glad. Si-a luat un bebe si sa-i sa mearga. L-a plimbat de l-a zapacit.
Si mai soc si groaza! Le-am scos si la plimbare pe strada. Ba chiar am fost si la supermarket cu ele. Si in parc sa alergam porumbei.
Asadar trotinetele albastre sunt de decor. Carucioarele roz sunt mare hit! Data viitoare sa am grija la ce copii normali visez.
Jurnal de Belgia 