Malaga, in octombrie, cu doi copii mici

Mda, acolo am disparut. Si la munca ingropata in hartii, ca doar o saptamana de concediu se plateste cu sudoarea fruntii.

Cum articolul despre vara in Copenhaga e inca in draft, am zis sa fac un efort si sa scriu despre Malaga cat e inca proaspat in capul asta plin de pilaf cu varza cu Bruxelles. 😀

Ideea de baza e ca mummy brain, adica creierul plin de pilaf cu varza de Bruxelles, a dat ceva rateuri. Unii s-au pricopsit si cu un virus, nu am avut un plan bine bagat in cap si a cam iesit un talmes balmes. Dar, per ansamblu, a fost pe plus.

Sa va spun e a mers prost.

Cazarea. Din cauza ca tanti insista sa ii dam garantie in cash 200 euro si din cauza de spatiu necorespunzator descrierii si pozelor usor manipulate, dupa doar o noapte ne-am mutat in alt apartament. Concluzia: apartamente se rezerva pe Airbnb, nu pe Booking! Acuma prinde orbul nevorbior de engleza si scoate-i ochii ca sa recuperezi banii!

Lipsa de cash in avion, in conditiile in care nu le functiona POSul. Si toddler infometat careia i s-a spus ca va primi mancare adevarata, nu doar rondele de orez expandat. Si sa-i urlete. Dar stewardesele au fost incredibile si i-au dat de mancare pe gratis. Ca cica e vina lor ca nu le merge POSul. Stop urlete. Si nu, nu era BlueAir. 😀 O mare bila alba pentru Brussels Airlines.

Un virus, ceva, luat de Mr. G fix in prima dimineata in Malaga. In timp ce incercam sa ne intelegem prin semne cu prima cazare si sa ne mutam catrafusele la a doua, el arata ca un mort cu ochii infundati in orbite. I-a trecut in doua zile, dar nu a fost amuzant deloc.

Produsele din supermarket si mancarea in general. Cu greu gasesti ceva, orice, fara zahar adaugat. Cartofii prajiti sunt la ordinea zilei, mai ales la portiile pentru copii. Pentru legume a trebuit sa facem cerere speciala si s-au cam minunat ca vreo o farfurie doar cu legume puse pe grill. Pe cale de consecinta, asta mic si costoboc de i se zice Glad a avut o zi in care a mancat doar grisine si cartofi prajiti. Eu noroc ca eram in vacanta, ca altfel as fi murit de inima. Malvina a mai mancat si ceva carne prajita pe langa.

la Gibralfao si Alcazara nu poti plati cu cardul. Asa ca nu am intrat. Dupa ce am urcat cu carutul 100 m de la nivelul marii, numai sa coboram sa scoatem cash si sa revenim ne doream.

Si acum ce a mers bine si a fost frumos.

A doua cazare. In centrul istoric, cu patio. A fost minunat in zilele ploioase ca s-au alergat astia mici pe scari si au stat in ploaie in curte.

O firma de catering locala cu punct de lucru langa casa. Pacat ca am descoperit-o cu doua zile inainte de plecare. Dar aveau si legume!

Faleza si plaja. Curat, frumos, fara manele si gunoaie. Turistic, clar, dar fara senzatia de sufocare. Adaugam parcul central cu loc de joaca.

Mancarea relativ ieftina, mai ales in supermarket. Probabil de la zahar, caci e unul din cei mai ieftini aditivi alimentari. 😀

Am fost sa vedem si SeaLife in Benalmadena. OKish as zice, nimic surprinzator.

Alhambra nu ne-a dat pe spate. Din descrierile lui Pitis de la Telenciclopedie, ma asteptam parca la altceva. Dar poate si faptul ca nu am reusit sa intram in palatul inchis, la care se intra doar la ore fixe. Aveam biletele, dar a trebuit sa hranim urmasii, apoi una a adormit si cu carutul nu se putea intra si tot asa.

Piesa de rezistenta a concediului a fost de departe Gibraltarul, dar va voi scrie separat despre asta. Ca sa postez poze mai multe.

Dar, in principiu, a fost fain ca am fost cu totii si am calatorit.