Ma duc ieri la dentist. Cel de la parterul blocului in care locuim si pe care il frecventez de anul asta de cand prietena care ne era dentist a decis miseleste sa faca doar ortodontitie.
Dau sa intru, dar usa imi e deschisa in nas de un tip in halat, cu ochelari speciali atarnati la gat. Deduc ca tot dentist, dar fac o fata ca nu ma asteptam. Omul ma lamureste rapid ca dentistul meu e acolo, nu am motiv sa ma panichez. Na, nu ma panichez, ca banuiesc ca aveti drept de practica.
Apare si medicul meu, imi explica ca are ceva probleme de sanatate si nu ar trebui sa munceasca pana in octombrie, dar isi iubeste pacientii, asa ca si-a adus ajutor. Un italian, reiese ulterior din conversatie.
Pune mana italianul pe scule sa se uite in gura mea, suna cineva la usa. Ospitalier nevoie mare omul (ca are buton pe scaun ca sa deschida usa 😀 ), pleaca cu ustensilele in mana sa ii deschida usa pacientului urmator. Cand se intoarce, belgianul ii explica ca „aici nu facem asa ceva”, adica nu ne plimbam cu ustensilele sterilizate sa deschidem usi si sa dam mana cu pacientii. Eu ma infundam de ras. (Ca inteleg diferenta de mentalitate.)
Dar m-am potolit repede cand mi-am adus aminte ca italianul trebuie sa imi lucreze in gura, pe o masea plombata acum 20 de ani cu o plomba imensa. Masea care s-a rupt un pic. Iar mie imi tremurau chilotii pe mine sa nu zica cumva ca nu mai poate fi salvata, trebuie scoasa etc. Feri si apara, ca ma inchin si la familia traditionala daca trebuie.
Dar a trecut testul nenea. Asta dupa ce a bagat sculele buclucase la sterilizat si si-a schimbat si manusile. A scos plomba metalica, a pus alta, merg saptamana viitoare sa imbrace ce a mai ramas din dinte ca sa fim siguri ca ramane acolo inca macar 20 de ani.
Dau sa ies pe usa fericita ca apuc sa hranesc si porcii inainte sa iau copiii de la scoala si il intreb pe dentistul belgian daca se mai ocupa de copii mici avand in vedere situatia de sanatate, ca eu am programare pentru Malvina pe 25. Se uita omul la mine si ma contrazice politicos: ba nu, aveti programare azi la 17:45. Pardon?! Ca de la secretariat (care face programarile cat e medicul in vacanta) mi-a zis 25 la 17:30. Pai nu…
Nino nino in cap la mine! Ca nu am pregatit copilul, ca nu am ce face cu cel mic decat sa il car cu noi etc.
Fug si iau plozii de la scoala si cresa, le dau ciocolata ca sa fiu siguri ca coopereaza la dentist si ne prezentam la om la usa. Stiu, soc si groaza ca le-am dat ciocolata! Mare noroc, mare, pe cand sa intru cu Malvina in cabinet, apare si Mr. G de la munca si il ia pe Glad acasa.
Eu ma instalez cu elefantul Malvinei pe un scaun, Malvina se catara pe scaunul dentistului si se aseaza de parca e la plaja. Cred ca de la lumina care ii intra in ochi. Avea crocsii in picioare si i-a pus dentistul niste ochelari roz de soare, costumul de baie ii lipsea.
Noroc cu elefantu’ ala, ca m-am mai calmat si eu. Am dus copilul ca avea o carie pe ultimul molar. Descoperita acum ceva saptamani, dar l-am asteptat pe dentistul pe care il cunoaste. Si care dentist, desi are recomandare sa nu se oboseasca, i-a pus plomba cu mana lui tocmai pentru ca pe el il cunoaste si are incredere in el.
Eu eram stresata ca nu stiam daca o sa stea, daca nu o sa urle ca din gura de sarpe, daca nu se sperie de freza, daca… Malvina la plaja! Parca v-am mai zis, nu?! I-a aratat nenea ce face fiecare instrument, cat zgomot face, cum functioneaza si i-a lucrat frumos in gura fara nicio crispare. Obosise fata un pic inspre final, dar totul s-a terminat cu bine.
Si uite asa ieri in 2 ore am rezolvat doua masele.
P.S. Ca sa nu il las pe Glad pe dinafara, saptamana asta a avut doua nopti naspa tare pentru ca… Ta da da dam! I-au spart doi molari si doi incisivi! Fara niciun semn evident. Doar i-am gasit in gura lui drept explicatie la somnul prost.
Jurnal de Belgia 