Ieri a fost prima zi de scoala in Romania. Vuia Facebookul de „ce ii ducem doamnei?!”. Dar secretarei? Dar directoarei. Emotii mari.
Acuma sa va povestesc cum a inceput scoala in Belgia. Nu zic ca nu or fi si cazuri altfel, dar…
Prima zi de scoala in Belgia a fost lunea trecuta, pe 3 septembrie. Malvina e si ea in 1 Maternel, in traducere libera la gradinita in grupa mica. Adica nu mai e in echivalentul grupei „baby”.
Principala mea grija pentru prima zi de scoala a fost ca nu ii stiam educatoarea. Urma sa aflam in dimineata aia la cine va fi in clasa. Asta in conditiile in care Malvina imi zicea ca ea vrea inapoi la Madame Murielle. (N.R. Personal nu am facut click cu Madame Murielle. Ba chiar as fi vrut sa o mut val vartej pe Malvina de la ea. Doar ca Malvina a avut alta parere… Cum nu am vazut factori de stres acolo, am mers pe mana ei.)
Problema nu era ca vai, la cine o pica?!, ci ca nu stiam ce sa ii spun ei. Sa puna o fata langa „Madame”.
Am aflat la cine e in clasa odata cu toti ceilalti parinti, dimineata la 8 si un pic cand am ajuns la scoala. Nu tu festivitati, nu tu buchete, nu tu fanfara, dezveliri de bust si slujbe inaugurale. Trist, ar spune unii. Doamne ajuta! ar spune altii mai atei de felul lor. Aaa, lipseau si papucii de lac si camasile apretate.
In prima zi de scoala a trebuit sa mergem cu bagajelul de acasa. Lista am primit-o frumusel prin posta in timpul vacantei. Am avut de cumparat creioane, carti de colorat, plastilina, incaltari pentru sport, servetele de hartie. Si sa nu uitam patura pentru somnul de pranz, daca cumva copilul nu o vrea pe cea de la scoala.
Am stat putin cu Malvina ca sa se acomodeze. Clasa o cunostea deja. Pe una din educatoare la fel. E in clasa cu o parte din fostii ei colegi pe care ii stie inca de la cresa. Vreo doi copii noi plangeau. Doamnele ii tineau in brate, nimic tragic.
Si cam asa a fost prima zi de scoala pentru Malvina.
Glad a trecut si el la grupa mijlocie la cresa. Asta inseamna ca mananca cu mana lui toate mesele, ca doarme jos pe salteluta (deci poate fugi oricand au chef muschii lui sa nu doarma) si ca are topogan la discretie.
La fel, fara fonfeuri, fara o mie de intrebari.
Mie mi s-a parut mult mai putin stresant pentru toata lumea. 🙂
Jurnal de Belgia 
hai mai, chiar asa de sec? nu e preafrumos. stai, de fapt si la noi a fost destul de simplu si fara prea mare stres :). acum fiecare cum percepe si cum isi pregateste copilul. bașca ieri cand l-am dus pe prichindel la gradi, in grupa mica, m am trezit ca fgrupa e chiar mică mică si am cerut schimbarea. pe care am obtinut-o pe loc. asa ca azi a mers la alti copii si alta doamna. tot fara drame si alte fițe. zau ca se poate si la noi.