Medicamente la liber, medicina pentru toti

In bula din bezna mintii mele aveam impresia ca recomandarile de medicamente si suplimente alimentare (probiotice si vitamine) si tratamente alternative (vezi uleiuri esentiale pentru otite) se intampla doar pe grupurile de mame din Romania.

Adevarul e ca in afara de grupurile aste de mame din Romania, adica special dedicate anxietatilor parintesti, nu prea ma invart in unele internationale. Doar in unul anume, dar acolo chiar nu am vazut asa ceva. Bine, nici in cele romanesti nu ma invart prea mult, doar stau ca morcovul in papusoi.

Si soc si groaza! Epidemia e atat de extinsa incat am dat cu nsaul de ea pe un grup international (cred ca sunt singura romanca) pentru porcusori de guineea. Desi am scris clar acolo ca am fost la veterinar, ca e doar un update, pac recomandarile de probiotice si medicamente.

Acuma, ca sa fiu sincera, cu probioticele astea incep sa ma indoiesc ca ar fi o problema. Ca citeam zilele trecute un articol de specialitate de printr-un jurnal medical tot de specialitate cum ca ar fi apa de ploaie multe dintre ele. Cica nu prea se stie sigur daca organismele vii rezista in pilulele si produsele alimentare cu probiotice pana ajung la consumator. Si nici daca rezista in cantitatea necesara sa chiar faca o diferenta in sistemul digestiv. Asa ca na, luam excipienti cu efect placebo.

Dar ce voiam sa va spun de fapt e ca in alte tari oamenii gandesc altfel pentru ca sunt „antrenati” altfel.

De pilda in Belgia, mai nou, in trusele de prim ajutor de prin diverse birouri / firme / organizatii e interzis chiar si banalul paracetamol. Exista plasturi, pansamente, chiar si defibrilator, dar nici macar o pastila! Nici una! Motivul: cel care e responsabil cu acordarea primului ajutor nu e medic si nu poate evalua daca simptomele sunt „doar de un paracetamol” sau e mai grav si doar le bagi sub pres cu pastila aia.

Mai mult, am lucrat in cateva firme pana acum si lumea nu cara medicamente dupa ea. Adica dai cu arcanul dupa un paracetamol si mai repede nimeresti un avion decat o pastila. (Intre timp mi-am adus o tipla la birou pentru cazuri de forta majora cum ar fi canale infundate.)

Zilele trecute vorbeam cu un coleg francez care pleaca intr-o excursie de afaceri in Iran impreuna cu un grup mai mare, clientii lui. Imi zice cumva vexat ca a cumparat ceva medicament pentru digestie care se da fara prescriptie sa il aiba la el in caz ca patesc ceva de pe la mancarea de acolo. Dar ca mai mult de atat el nu ea cu el ca doar nu e ok sa dai medicamente altora.

Ma indoiesc profund ca se invata la nu stiu ce masterat faza cu „nu medica pe altii daca nu urmezi prescriptie medicala sau nu esti medicul / farmacistul lui”. Cred ca e o chestie de educatie din familie care pur si simplu exista, se transmite prin puterea exemplului.

Nu ma mai minunez ca in Romania sar recomandarile la antibiotice fix ca alea la bomboane, ca imi amintesc ce sertare doldora de pilule expirate si inca bune avea si mama, si bunica. Multe rau. Si nu verifica nimeni data de expirare pe ele inainte de o automedicatie pentru „ma tine in spate si transpir, clar am pneumonie”.

Mai mult, m-am inscris si eu la Peditel sa imi trimita lista cu ce sa avem in trusa de prim ajutor cand plecam in vacanta. Am inchis repede emailul inainte sa ma panichez ca mai am nevoie de o valiza suplimentara.

Va doresc o viata fara medicamente!