Bezna mintii mele

E rau! Rau de tot…

Ieri seara am terminat de citit o carte. Genul brainless ( = care nu necesita efort al celulelor cenusii) pe care le citeam in facultate intre enshpe carti „grele”. Singura mea „scuza” e ca a fost in engleza. Literatura de budoir, dar macar in engleza.

Si faceam un inventar mental cu ocazia acestei lecturi brainless si am ajus la concluzia ca sunt in bezna mintii. Iaca de ce:

• nu am mai citit o carte „normala” de ceva vreme. Adevarat e ca am citit destul de multa psihologia copilului, dar deja ma plictiseste subiectul, am imresia ca sunt intr-un cerc vicios si pur si simplu m-am saturat. Adica musai pauza.
• nu am mai scris nimic de calitate. Nu ma refer la bloguri, ci la ceva texte mai cu substanta. Articole pentru amica mea care, saraca, le asteapta, pagini de carte mai telectuala… Nimic.
• Rareori am discutii elevate in ultima vreme. Cu Mr G deocamdata ne plafonam la discutii despre copii, rareori despre tampeniile liderilor mondiali. Pe repede inainte ce mai trebuie cumparat pentru scoala, inainte sa fie Glad la prima trezire.
• Cu prietenele si amicele cum, necum tot la copii sau la depresii legate de viata de familie ne oprim. Cea mai cea discutie avuta recent a fost despre bratara Xiaomi si comparat modelul doi cu trei.
• De filme cu substrat nici nu poate fi vorba. Ba, sa nu mint, vineri m-am uitat impreuna cu consortul la un film. Soc si groaza!

Asadar, sunt in bezna mintii mele. Ma intreb daca se poate mai rau de atat.

Nu mai fac planuri, nici promisiuni. Dar mi-am luat o carte SF azi ce pare promitatoare. E o trilogie. Sa vedem ce iese.

Si maine ii scriu Danei. Sa vorbim despre un articol. Sper sa nu uit pana maine. Sau sa nu adorm scriind mailul.

Bun! Am stabilit ca sunt in bezna mintii. Ma duc sa caut o lumanare.