Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Intamplari amuzante cu porcusorii de guineea

Cumva aveam in cap o postare mai serioasa / trista. Dar am regandit toata treaba, ca viata e prea scurta…

Asadar, din istorile noastre cu porcusorii.

Kirk e un mare amator de mangaieri si imbratisari. sa de mare amator, ca a invatat sa se aseze intr-un anume loc al custii unde ajung si copiii la el daca se urca pe canapea. Doar ca sa primeasca ceva mangaieri in plus. Glad si Malvina ii satisfac dorinta fara probleme.

Cand era mai mic, adica nici macar un an nu avea, si era intr-una din fazele „te musc cand ma atingi pentru ca nu ma mangai destul”, incercam sa socializez cu el zilnic. Intr-o seara eram in pat cu porcul bine cuibarit pe gat, ca acolo ajunsese cum, necum. Eu il mangaiam, el chitaia usor.

Pe vremea aia inca mai faceam acte la independenti. Si suna telefonul. Un domn medic stomatolog care avea nevoie de informatii. Nu am indraznit sa ma ridic ca porcul statea prea comod. Asa ca am vorbit la telefon dintr-o pozitie tare incooda. Nu am indraznit nici sa intrerup mangaiatul, asa ca se auzea in telefon cate un chitait mic. Pana la urma i-am explicat omului cine chitaie.

Worf adora si el sa fie mangaiat si tinut in brate. De fapt, lui ii placea cel mai tare sa se cuibareasca in loc moale si cald si sa stea acolo nemiscat. Intr-o zi, dupa o baie, s-a ascuns in gluga de la hanoracul meu si m-a tintuit pe canapea vreo doua ore ca nu ma induram sa ma misc.

Intr-o zi il ia Mr G si si-l pune in poala in timp ce statea pe canapea. Sta porcul ce sta, nu misca, nu zice nimic, doar se placinteste. Deodata simte Mr G ceva cald asa pe picioare. Ca sa nu zic altceva. Se intreaba rapid daca s-a ramolit atat de tare incat sa nu isi dea seama cand face pe el. Nu, nicio problema. Era doar porcusorul care a facut ce fac porcusorii de obicei.

Data e un dulce. Care a invatat multe tampenii de la Spock. De multe ori ma uit la ei doi si am impresia ca sunt un fel de Malvina si Glad.

Intr-o seara stateam pe canapea si plateam facturi. Am pus teancul de facturi pe manerul canapelei, fix pe unde au ei loc de iesit pe canapea. Pun mana, iau urmatoarea factura, dau sa introduc „comunicarea structurata” ( = sir de cifre care identifica factura aflat in josul paginii) si ia-o de unde nu-i. Adica din burta lui Data care a rontait-o gratios.

Am platit factura fara detaliile alea importante si apoi am trimis email la spital sa le explic ca a fost platita in data de …, dar ca nu am mentionat comunicarea ca mi-a ros porcusorul factura. Nu vreau sa stiu cati au ras si cati au crezut ca e o gluma proasta.

Spock… as putea scrie o carte intreaga despre el. De fapt, asta e si planul. Acum doar vreo trei intamplari.

Pe la inceptul carierei mele de sclav de porcusori de guineea incercam sa ii tai unghiile. Si nu statea. Mr G imi sare in ajutor. Il prinde bine, il tine cu fata spre mine, la nivelul meu care sedeam pe canapea. Adica il tinea fix in dreptul urechii personale. Si Spck, intr-un acces de furie, a decis sa ii faca o gaura pentru cercei. Au scapat cu viata amandoi.

In 2014 am plecat in vacanta. Singura. Mr G a ramas sclav la porcusori. Si a indraznit sa isi faca culcusul pe partea mea de canapea, adica fix acolo unde Spock era obisnuit sa iasa din cusca si sa vina sa il mangai sau sa il „alerg” cu mana. Credeti ca a ramas Spock tacut?! Cand ii era somnul mai dulce lui Mr G (in dormitor, nu pe canapea), iesea porcul pe canapea si urla la luna de trezea trei cartiere. Pana la urma s-a mutat Mr G inapoi pe coltul lui de canapea si s-a potolit si porcul.

Am avut musafiri. Si-au intins patul gonflabil fix langa canapea. El a indraznit sa doarma cu mana intinsa pe bucata lui Spock de canapea. Soc si groaza! Ca s-a trezit omul noaptea cu porcul pe mana lui. Si se uita porcul tare urat la el.

Vorba lui Mr G – da-i o sabie ca ne taie.

Intre timp bucata de canapea a fost adjudecata de Malvina si Spock chiar nu pare deranjat de acest aspect.

Archy nu e nici el mai prejos. Eram la Planetariu in Copenhaga cand ma suna persoana care le avea grija. Raspund panicata si imaginandu-mi cine stie ce. Nimic grav, doar ca l-a gasit pe Archy in cusca la Spock si Data. Bolundul se catarase peste gard. De doua ori chiar. Bineinteles, cand m-am uitat eu pe camera sa vad ce face, nu a mai repetat istoria.

Astept cu viu interes sa se mai imblanzeasca sa vad exact ce ii poate si lui pielea.

Apropo, Kirk e OK si e acasa. Sub tratament. Si mi se rupe inima cand imi dau seama ca bietul Worf a murit pentru ca nu s-a aplicat protocolul corect. Mai exact, din dezinteres. Ma duc sa ma dau cu capul de un perete.

Baietii mei blanosi:

cover photo.jpg

 

Reclame

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s