Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Plastic fantastic?

Plasticul NU e fantastic.

E ieftin, il gasim pe toate gardurile, a ajuns obisnuinta lumii moderne. Si ne ucide pestii si oceanele.

Sub forma de particule fine il inghitim si inca efectele asupra omului nu se cunosc. Probabil noi suntem generatia pe care se vor face studii. Sau poate copiii nostri. Si ma indoiesc ca rezultatele vor fi pozitive.

Normal ca nu e problema mea asta in fundul judetului Vaslui unde nici dupa ce sa beau apa nu am. Cu sigurana nici prea mult plastic nu am pe acolo.

Dar e rezultatul comportamentului nostru abuziv si egoist. Problema asta cu plasticul care ne invadeaza e rezultatul a ani de atitudine „sa faca altul”, „chiar daca fac eu, nu se schimba nimic”, „no, lasa ca merge si asa”, „e prea complicat sa gandesc” etc.

Inainte sa va spun concret ce putem face fiecare dintre noi (adica ce as vrea eu sa fac si incerc sa ma educ in prezent), o sa va spun ca plasticul meu nu ajunge in ocean. Locuiesc intr-un oras in care deseurile netriate se ard pentru a produce energie verde, iar peturile se recicleaza. Adica pungile de plastic si alte plastice ce nu pot fi reciclate se ard, nu ajung in gropi de gunoi de unde le ia vantul.

In schimb, pentru facerea plasticului pe care il utilizez eu se consuma energie. Energia asta ar putea fi folosita mai productiv – ca sa incalzeasca case si apa, ca sa alimenteze frigidere etc. Particule din hainele mele de plastic ajung in apa in urma spalarii in masina. Deci si plasticul pe care il utilizez eu are un impact asupra mediului.

Asadar, ce masuri concrete am luat eu pana acum si la ce mai vreau sa muncesc:

In loc sa consum apa imbuteliata in sticle de plastic, folosesc carafa, sticla si cana filtranta.

Ma uit cu atentie pe eticheta hainelor pe care le cumpar – sa fie fibre naturale (bumbac, vascoza in general).

La incaltari am preferat sa cumpar adidasi din plastic reciclat si altele de piele pe care stiu sigur ca le voi purta cativa ani, deci nu e nevoie sa incurajez productia de plastic anual. Cu incaltarile copiilor e mai cu cantec, caci ei nu le pot purta mai mult de un sezon si nu ma indur sa dau x euro pe sandale de piele cand sunt la o zecime de pret unele bune in Decathlon. Dar le reciclam. Adica le pasam de la un copil la altul si le dam mai departe si altora. Sau luam espadrile de panza.

Incerc sa imi aduc mancare de acasa la serviciu in caserolele mele, unele chiar de inox. Chiar daca am si unele de plastic, le folosesc cu anii. In felul asta nu imi cumpar mancare preambalata in plastic. Mai am de lucru la masura asta.

Cumpar legume si fructe vrac si evit cele ambalate in plastic. Din fericire, recent, supermarketul de unde cumparam frecvent, a schimbat pungile de plastic cu unele compostabile. Urmeaza sa imi fac rost de saculeti de plasa speciali pentru shopping de legume si fructe si sa boicotez plasticul din alte magazine.

Sacii de gunoi pe care ii folosim sunt deja din materiale reciclabile avand in vedere ca intra in procesul de reciclare impreuna cu continutul lor.

NU arunc niciodata gunoiul unde nu e locul lui – strada, marginea drumului, mijlocul apei etc. Pe langa ca e nepoliticos, mai e si daunator. Si le explic si copiilor de ce nu fcem asa ceva. Niciodata! Nu gasesti cos de gunoi sau e prea plin ala de langa nasul tau, pui in geanta si arunci acasa. (Da, m-am plimbat cu pampers murdar in rucsac. Nu am murit, nici la spital nu am ajuns.)

Si apropo de scutece, pentru ca nu ar fi fost fezabil sa folosim scutece textile (mi-ar fi placut, nu am avut cum sa ma coordonez si cu asta), am ales o marca eco. Adica sunt produse cu grija pentru mediu. Si apoi le pun in gunoiul netriat si se ard pentru energie verde. In curand o sa scapam de tot de ele.

Sacosele pe care le utilizam sunt reutilizabile. Cu anii. Daca totusi cumpar o punga de plastic, o duc acasa, reutilizez sa fac curat la porcusori si merge la gunoiul care se arde. Nu-i ideal, dar incerc.

La ce trebuie sa lucrez – sa caut aleze eco pentru pus in cusca la porcusori. Deja am redus aproape la jumatate cantitatea folosita trecand la VetBed, dar mai avem de munca aici.

Vedeti?! Nici macar nu e complicat. E doar greu sa iti recalibrezi mintea, dar dupa ce o faci e „natural”. Si nu zice nimeni sa faceti eforturi supra omenesti, ci chiar si unele marunte care sa mai diminueze un pic cantitatea asta de plastic care se vantura prin lume.

 

 

 

Reclame

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.