Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Pierderile noastre toate

Balaurii din trecut ies si te pocnesc in fata cand te astepti mai putin. Si copiii din ograda proprie au talentul deosebit de a-i chema la joaca fara sa-ti spuna si tie in prealabil. Si uite asa, intr-o zi normala si obisnuita, te trezesti ca apare balaurasul si te ia de mana si te face sa-l accepti.

Malvina e la gradinita. In „classe d’accueil”, adica clasa de primire pentru copii cu varsta intre 2.5 – 3 ani, a nimerit cu inca 5 fosti colegi de la cresa. Erau o mica banda de pitici pusi pe sotii.

De la anul intra la gradinita efectiv. Unii colegi schimba scoala, inclusiv fetita cu care se intelegea ea minunat. Altii raman.

Bineinteles ca m-am intrebat si eu daca o lasam la aceeasi scoala, o mutam, ce facem, ce e mai important pentru ea si pentru noi. De fiecare data cand ma gandesc strict la partea de dotari sau motive pentru care as schimba, cele mai multe au legatura cu impresia MEA despre scoala, cu relatia MEA cu partea administrativa. Pe EA daca o intreb, ii place si e multumita (nu doar la nivel declarativ, ci e vizibil si in actiunile sale).

Daca ma gandesc strict la educatoare, oriunde as muta copilul e la ghici peste ce om da. Chiar si acum, doar pentru ca eu nu am facut click cu madam, Malvina s-a inteles de minune cu ea.

Oricum, in tot procesul asta de „oare o mutam sau o lasam”, ceva imi statea pe creier. Si pana azi dimineata nu am stiut ce. Iar ieri cand am aflat si ca prietena ei cea mai buna o sa schimbe scoala m-am tot gandit cum va reactiona Malvina. A mai avut o prietena la cresa care a plecat inaintea lor la alta gradinita si vreo cateva zile a fost suparata tare.

Azi dimineata am aflat si ca educatoarea ei din clasa de primire va lua o alta clasa din asta mica si ei vor trece la alte doua educatoare. Deci cei care raman vor fi scindati in doua si li se vor alatura si copii noi.

Si iar cica m-a palit tristetea pentru Malvina. Ca oare cum o sa reactioneze ea?! Si atunci a iesit balaurul meu. Da, e despre ea, ma tem pentru copilul meu, dar stiu si ca e viata ei, e treaba ei sa invete ca oamenii vin si pleaca, eu pot doar sa o sustin si sa explic. Dar si mai mult tristetea asta e despre mine si toti colegii pe care „i-am pierdut” de-a lungul anilor de scoala.

In drum spre munca am facut o socoteala cate scoli am schimbat pentru ca asa a fost filmul. Mi-au iesit vreo 4 la numar pana in clasa a VIII-a. Noroc ca liceul am reusit sa-l fac in acelasi loc. Apoi, tot viata m-a facut cumva sa ma despart si de colegii de liceu: in timp ce majoritatea au mers la facultate in Cluj, eu am plecat la Bucuresti. Si dupa Bucuresti am pleat la Vaslui si apoi in Bruxelles.

O multime de oameni care imi placeau, dar cu care nu am apucat sa pastrez legatura. Dusi sunt… Si inlocuiti de un sentiment de singuratate si „singur impotriva tuturor”. Acum inteleg si de ce am inceput sa am „prieteni in telefon”. Astia sunt si raman acolo. Adica si daca ma mut, ei vin cu mine.

Asa ca toate indoielile, retinerile si ezitarile mele sunt despre mine, nu despre ea. Faptul ca mi-am luat balaurul la plimbare si incerc sa ma imprietenesc cu el e modul meu de a face un pas in spate in situatia asta.

Pana la urma, pentru copiii mei, crietriile care conteaza in alegerea / schimbarea scolii trebuie sa fie altele, nu temerile mele. Daca vom schimba scoala sau vom ramane in asta tine mai ales de:

  • educatori / profesori in general si sistemul per ansamblu, nu de un anume om
  • cate teme sunt incepand cu clasa I – scopul meu in viata e sa aiba cat mai putine teme pentru acasa. Daca se poate deloc, deloc caut.
  • cum se simt ei in scoala aia – daca ei sunt ok si noi nu vedem influente negative majore care sa nu poata fi explicate si indepartate acasa, nu vad motive sa ii mut.
  • meniul, alte excursii organizate cu scoala, activitatile sportive, dar astea sunt motive secundare. Ca degeaba mananca bio si fara zahar daca are o tona de teme pentru acasa si nu se intelege deloc cu sistemul.

Bineinteles, pe masura ce vor creste, s-ar putea sa avem si noi si alte pretentii. Gen dotarile laboratoarelor, metoda de predare etc. Dar sa nu proiectam inaintea timpului.

Amu ma duc sa ii mai fac o cafea balaurului. Si mie. Sa mai povestim oleaca.

relamenNop

 

Reclame

2 gânduri despre „Pierderile noastre toate

  1. Ti-as explica eu cum a fost la o scoala fara teme, pedagogie activa mult laudata, undeva in Bxl, si dupa doi ani de „primaire” fugim la o scoala „traditionala”.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s