Asta e din ciclul „auzita de la prietenul unei prietene de-a verisoarei” sau „nu mi s-a intamplat mie” sau „inventata azi noapte in somn” etc.
Personaje, sa zicem: tata, mama, plod de 3 ani si un pic
Plod: Vreau o poveste cu Minnie si cu Daisy.
Mama, in mintea ei: Mama lor de capitalisti si cu care o inventat Disney si tot comercialismul asta ca fac cu nervuletii capusorului.
Tata: Minnie si cu Daisy aveau o masina de facut funde. Bagau metri de material roz si scoteau funde pe care si le puneau in par, pe haine. Mai dadeau si la prieteni. Intr-o zi li s-a stricat masina si a venit Donald sa o repare. A reparat-o asa de bine ca producea si mai multe funde. In toate culorile curcubeului: negru (n.r. iertati-l, ca era 7:30 si doar prima cafea), rosu, albastru, verde… Le mergea asa de bine ca au scos si la export. Apoi a venit Trump, le-a pus taxe si s-a terminat.
Plod: Apoi?!
Tata: Apoi au dat faliment si s-au mutat in Romania unde s-au apucat de crescut gaste, rate lesesti, gaini, curci. Adunau ouale.
Mama (din baie): Si le mergea asa de bine ca au scos si la export. Apoi a venit PSD-ul si gata.
Tata: Le-a furat toate oratanile.
Plod: Apoi?!
Mama: Apoi mergem la scoala ca nu locuim inca nici in SUA, nici in Romania.
Sa aveti o zi minunata fara taxe si furtisaguri!
Jurnal de Belgia 
Asa-mi spunea si o amica din Canada, ea locuieste acolo de vreo 20 de ani: nu mă mai intereseaza sa comentez si sa ma agit pentru ce se mai întampla acolo, asta e țara mea si a copiilor mei, eu nu am la ce sau la cine sa mai revin. Si atunci de ce sa le tot bat obrazul la altii sau sa-mi dau cu părerea.
O inteleg perfect. Pe mine mă @mânca atunci când nu locuiam aici pentru că știam ca o parte din mine ar vrea sa se întoarca. Dar parca lucrurile merg spre rău și aștept sa mai creștem… cu mai multe întelesuri
Pup