Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Ursul, banca si medicamentele

Bratara mea MiFit zice ca am dormit profund doar 28 de minute azi noapte. Asta explica de ce ma simt exat la fel de bine dispusa ca un urs trezit din hibernare cu un glont in fund.

I-am si zis colegei mele ca atunci cand sunt super uracioasa sa isi imagineze ursul asta cu glont in dos si poate o sa rada in loc sa se enerveze inapoi pe mine. Sper. Ca vreau sa imi pastrez aparenta de fata simpatica. Macar aparenta…

Unde mai pui ca m-am incumetat sa ma duc la banca sa inchid un cont. Tot banal pana aici. Doar ca pe contul ala am doua contracte de debit direct, din care unul pentru un card de credit. No stai asa! Ca trebuie refacut contractul cu analiza de credit pe contul nou de debitat. Si de data asta sunt inregistrata in sistemul lor drept maritata, deci Mr. G trebuie sa semneze ca e de acord cu cardul meu de credit.

Bine, tanti de la ghiseu a fost super draguta, doar ca procedura a durat… si durat… de imi era ca adorm cu capul pe ghiseu. Asta daca nu ma prelingeam pe jos inainte. Am scapat.

Ieri, incercand sa ii dau un atipiretic lu’ asta mic de ii zice Glad si fuge roata prin casa, dupa ce le-am dat vitamina porcusorilor, mi-am dat seama ca e mult mai usor sa le dau medicamente astora din urma.

Cand avea Malvina vreo 10 luni si a trebuit sa ia antibiotic, eram ca la restling. (Normal ca am incercat cu duhul blandetii inainte, dar cand e vorba de sanatatea ei si luat la ore fixe, trecem si la masuri neagreate decat sa ajungem la mai grav.) Par contre, in 2017 cand a fost Spock operat, ma duceam cu seringa la el, deschidea gura si lua antibioticul fara niciun fel de lupta.

Zece zile au luat un tratament pentru articulatii, 3 bucati de porci. Fara lupte. Intind seringa, vine porcul, apas pe piston, gata treaba. Iar daca totusi sunt recalcitranti, ii iau in brate si rezolvam. Reusesc sa ii tin cu o mana.

Acuma le dau vitamina C la toti patru si e la fel de simplu. Ba chiar la final trebuie sa ii lamuresc sa imi returneze seringa. Greu cu ei!

Ei, sa vedeti cum e sa ii dai medicamente lui Glad! Sau sa se uite medicul in gatul lui. Sau sa ii pun ser in nas! Ceva de genul: ma asez in fund pe canapea, il pun pe spate cu o laterala lipita de mine, ii blochez mainile cu o mana si picioarele cu celalalt cot si cu mana atasata cotului bag seringa pe langa falca si ma rog sa nu scuipe tot. Normal, incerc cu duhul blandetii mai intai.

Partea dubioasa e ca, acum la 3 ani, Malvina face crize aca nu ii dau si ei medicamente si cand are de luat vreun antitermic deschide gura si le inghite ca pelicanul.

Ma intorc sa fiu un urs ursuz. Aparent e starea care mi se potriveste.

 

Reclame

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s