Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Cate denumiri, atatea confuzii

Nimic mai complicat ca parentingul asta modern! Ce carte ai citi, pac alta denumire si, daca ai cu adevarat noroc, si ceva sfaturi pe un ton imperios diametral opuse fata de ultima carte citita. Cica daca iei toate cartile de parenting scrise, poti umple o camera de copil din podea pana la tavan. Pace tie, cititorule!

Bun, si noi ce metoda de parenting adoptam? Attachment parenting, lazy parenting, educatie cu blandete, bataia e rupta din rai, co-sleeping, parenting natural? Deja mi se invarte capul si ma ia cu ameteli. Nu de alta, dar aveam impresia ca practic un fel de attachment parenting, dar cica nu, ca nu-s chiar asa habotnica incat sa ma cred netrebnica daca le mai tai macaroana. Cica sunt si un pic lazy (lenesa, in traducere libera) ca nu stau ca un elicopter in urma lor sa bad de unde cad si sa ii salvez de la vanatai si cucuie. Bine, denatura stiu ca sunt ca ii las cu mucii in nas sa sufere groaznic (nu par, dar na, urmaritorii mei stiu mai bine).

Fereasca sfintii de pe Google sa nu practici vreun anume stil de parenting. Parenting normal nu mai exista. Poate si unde normalitatea asta e atat de diferita de la unul la altul. Ba chiar citeam zilele trecute un articol in care o tanti dadea cu noroi si pietre in co-sleeping si alaptat si purtat, ca cica ne distruge sanatatea mentala.

Ma gandesc serios sa initiez un nou curent de parenting – parenting de bun-simt. Adica ala in care sa ne fie bine tuturor, nu musai doar copilului. Daca asta inseamna co-sleeping si alaptat, pai asa sa fie. Daca inseamna camere separate si un supliment de lapte praf ca am tzatzele praf, asa sa fie.

Dar musai sa insemne respect reciproc si sa tinem minte ca noi suntem adultul, adica teoretic suntem mai rezonabili si mai intelepti, dar NU suntem intr-o pozitie de forta fata de copil. Si sa mai insemne si ca mai gresim si noi uneori sau deseori, dar ne cerem scuze (oau! ne cerem scuze de la copii!) si incercam sa ne imbunatatim.

Si musai fara mama ei de bataie rupta din rai. Nici macar o palmuta data la fund peste scutec cu dragoste. Ca tot palma e si tot violenta e si tot frica se cheama ca seamana.

Bineinteles, mai lasam copilul sa si cada si nu ne bagam obsesiv sa ii spunem ca nu e voie si sa-l ridicam si dezinfectam. Greu tare, dar posibil! Ca n-a murit nimeni de la o julitura.

Si cand nu mai putem, schimbam ceva in abordare ca sa ne fie si noua, mamelor, bine. Mai limitam supturile, il mai trimitem si la bunici sa dormim si noi o noapte, il dam si la cresa etc. Ca nu se face gaura in cer si nici nu din asta o sa i se traga traumele majore de mai tarziu.

Inca ceva, inainte sa ma duc sa ma bucur de un pranz fara copii. De ce mama parentingului se intelege ca parentingul modern inseamna „fara limite” si ca doar pentru ca nu sunt cu „NU” in gura toata ziua inseamna ca am niste monstri ne-educati?!

Oare sa scriu o carte despre metoda asta normala de parenting?! Asa rau am ajuns ca trebuie si o carte despre normalitate?!

Reclame

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s