Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Despre cum stau eu degeaba

Mi se intampla, nu rareori, sa ma roage cei foarte apropiati sa fac diverse chestii pentru ei. Nu pot sa dau exemple, ca s-ar prinde si le-ar sari tandara. Dar vorbesc de chestii pe care le pot face cu manuta lor. Sau pe care nu e musai sa le faca. Sau pe care se angajeaza sa le faca pentru altii si apoi deleaga.

De multe ori cererea lor suna ca si cum e sfarsitul lumii. Asa ca na, fata bine proptita in modelele educationale din copilarie, sar repede si fac. Dar care e problema, ati putea intreba?! Adica na, ajuti pe cineva…

Mno, una e sa ajuti pe cineva cu ce nu stie (Lumi, nu am uitat! In caz ca citesti asta.) si are musai nevoie si alta e sa faci chestii in locul cuiva care nici macar nu isi pune creierusul la contributie sa vada cum ar putea sa faca cu manuta lui.

Bineinteles, sunt o chitroasa care de fapt nu vrea sa faca, nu vrea sa vorbeasca la Telefon cu orele, nu vrea aia si ailalta. Ca timp am berechet, doar se stie. Deci pur si simplu nu vreau. A nabii pielea pe mine!

Sa ma explic cat timp nu am… (Mr. G e si el pe aici, dar ma refer strict la mine azi.)

Ma trezesc la 7. Sau mai devreme, in functie de ce planuri are asta mic. Pe care nu mi le comunica dinainte, ca inca nu stie sa vorbeasca. Daca ma trezesc mai devreme, la 7 déjà sunt rupta de oboseala. Nu ca daca m-as trezi la 7 nu as fi…

Daca am noroc, copiii mai dorm inca cat golesc si eu vezica in liniste. Daca nu am noroc (in cele mai multe zile), ma duc la baie cu ei atarnati de mine.

Urmeaza o ora de val-vartej. Mic dejun, care cum apuca, schimbat haine la copii, imbracat eu, urcati in carut daca au chef, daca nu una in brate, altul calare, negociat incaltari, bluza, chiloti, un crakers etc.

Ajungem la cresa / scoala. Lasat costobocii care pe unde. 15 minute sa ajung la serviciu.

Intre 8:45 si 15:45 sunt la munca, cu o ora pauza de masa. In timpul asta rezolv sarcini pentru un job full-time, fac unele cumparaturi pentru cina si gustarile ploadei de la scoala si jobul administrativ de parinte de copii. Asta din urma presupune: platit facturi, facut programari diverse coordonate cu restul agendei, cautat si cumparat haine / jucarii / diverse necesare lor, cautat stagii etc. Adaugati si anumite chestii administrative legate de familia in sine si porcusori, ca altfel viata mea ar fi prea simpla.

La 16:10 sunt acasa. Fac diverse prin casa fara copii atarnati de mine, dar contra cronometru pentru ca am fix o ora singura acasa. Sau uneori nu am ca trebuie dusi copiii pe undeva. Nu stau pe canapea cu cracii in sus, ca masinile de spalat nu prea pot fi golite cu Glad acasa. Nici ordine nu se poate cu el in casa ca e la faza „trage tot”.

La 17:10 plec dupa ei. Mai intai Glad, apoi Malvina. Ajungem acasa pe la 17:40. Programul de seara presupune „stam calare pe mama, ca nu am vazut-o toata ziua” si cina. Uneori baie. Dar calare pe mine e activitatea la ordinea zilei. De aia si am ora aia singura acasa, ca sa fac si eu chestii neintrerupta si fara sa ne enervam reciproc.

Printre picatele pregatim si pachetul Malvinei pentru a doua zi si mai apuc si eu sa mananc ceva.

La ora 20 – 20:30 incepe Glad showul de seara. Miorlaieli ca ii e somn. Il duc la culcare. De cele mai multe ori ma lasa cu ochii in soare si pleaca la joaca. Dupa ce isi face plinul de lapte. Pe la 21 totusi pica, dar in timpul asta trebuie pazit. Malvina se uita la desene 30 de minute.

Adoarme el. Ea vrea sa se spele pe dinti musai cu mine. Si sa mai povestim. Pe la 21:45 – 22:00 adoarme si ea. Eu sunt deja stoarsa.

Bineinteles, in timpul asta cumva reusesc si sa mai am o viata sociala. Daca discutiile pe Facebook cu prietenele pot fi considerate viata sociala. Si sa ma ocup si de ceva proiecte personale.

In week-end programul e cu mult mai diferit, nu reusesc sa ma duc nici macar la baie singura. Ca plozii au program de „calare pe mama, ca suntem acasa”. Sau ii scoatem la plimbarica, dar trebuie si ei supravegheati. Plus ca atunci cand sunt cu ei, sunt cu ei, nu cu telefonul.

Asadar, sper ca e clar ca lumina zilei ca am timp liber berechet si ca abia astept sa fac diverse pentru altii. 😀

 

 

Reclame

Un gând despre „Despre cum stau eu degeaba

  1. Hai sa stam amandoua dwegeaba, zi-mi ca vrei :)))

    De ceva ani vorbesc fix 10-20min la tel. in fiecare luna. Ba am avut ceva ani cand nu avui mobil, unu in casa ajungea.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.