Cum sa mai recuperezi ceva bani din taxe si impozite

Iei am fost in vizita la Ministerul de Finante. Pardon, am fost convocata la MinFin. Soc si groaza, nu-i asa?!

Vreo doi romani din Romania carora le-am zis in treacat m-au intrebat ce am facut si cat am de platit amenda. Vreo doi belgieni din Belgia carora le-am zis in treacat au trecut mai departe in conversatie.

Dar sa va povestesc cum nu m-am dus cu ciocolata, dar m-am intors mai desteapta.

In Belgia in fiecare an N se introduce declaratia de impozit pentru veniturile din anul N-1. MinFin verifica, reface calcule si pana pe la jumatatea lui N+1 (aham, chiar si la un an dupa!) trimite „extrasul de rol” acasa in care iti zic daca mai ai de dat sau de luat inapoi. Normal, daca iti faci declaratia bine, daca platesti in timpul anului N ceva transe de impozit (daca esti salariat se platesc automat) si daca mai ai curiozitatea sa faci si o simulare, cam stii ce o sa scrie pe extrasul ala de rol.

Bineinteles, ca in orice institutie, se mai fac si greseli. De pilda in cazul meu si al lui Mr. G. Pentru veniturile din 2015, declaratia din 2016 nu ne lasa sa introducem 2 separat, asa cum ar fi trebuit avand in vedere anumite particularitati din dosarul nostru. No, io cu nervii praf, nu mi-am mai batut capul, am trimis-o asa. Oamenii au despartit-o ei in doua, dar au luat ceva cheltuieli de la mine si le-au trecut la el, situatie care nu ne coafa deloc, deloc. Ca la mine trebuiau sa ramana ca sa am deducerile de impozit aferente. Mai ales ca erau efectiv chlyuielile mele!

Normal ca prin permutarea asta eu am iesit buna de plata de vreo cateva sute de euro. Si am primit extrasul de rol in 2017 cand aveam un plod mic mic in brate si o mutare de organizat si infaptuit.

I-am sunat pe omuleti, au raspuns repede la numarul de telefon comunicat pe extras, si le-am explicat situatia. Sfatul lor a fost sa platesc si sa fac o reclamatie. Se va recalcula si voi fi rambursata. Zis si facut. Platit. Iar cand m-am intors la munca si s-au mai calmat apele, adica prin octombrie anul trecut, am facut si eu o reclamatie.

Am fost sunata pe la inceputul lui martie de o doamna de la MinFin. Nu am apucat sa raspund, apoi nu ni s-au aliniat planetele sa vorbim decat saptamana trecuta dupa nefericitul incident cu Worf.

Doamna a fost tare draguta. Mi-a confirmat ca am dreptate, dar a adaugat ca as putea avea si mai mare dreptate. Am cazut de acord pentru dreptatea mai mare si ea a fost si mai draguta: decat sa imi refac reclamatia si sa pierdem timp, mai bine trec pe la ea, semnez o hartie si se misca treaba mai repede. Si uite asa am trecut pe la ea ieri. Fara ciocolata, Kent sau plicuri.

Nu numai ca am semnat rapid hartia, dar mi s-a si explicat exact de ce dreptatea mea e mai mare si mi s-a dat un model de declaratie pentru anul asta ca sa nu o luam de la capat cu reclamatii. Mai mult, mi-a dat toate detaliile necesare ca sa imi cer drepturile fiscale. Iar cand am pus o anume intrebare tintita, mi-a zis ca merge sa se informeze exact. Si stiti cu ce a venit?! Cu o carte nou, nouta cu metodologia de taxare si impozitare pentru veniturile din 2017. Suntem in martie 2018 si inapoiatii astia de belgieni deja au metodologia de lucru pentru declaratiile referitoare la 2017! Era sa pic jos de pe scaun.

Am aflat cu stupoare si ca, daca tot are toate hartoagele necesare, ca inchide dossarul saptamana asta si ca in maxim 3 luni voi avea banii in cont. Plus dobanda pentru suma platita de mine desi nu ar fi trebuit. Dobanda, da?!

Mai pe scurt asa, am plecat vaca si m-am intors maimuta. Adica mult mai desteapta in ale taxelor si impozitelor., plus cateva sute de euro in cont. Si nu m-a costat nimic, ca doua zambete si trei formule de politete sunt chestii obisnuite, nu costuri cuantificabile.

Va doresc fix astfel de intamplari si in Romania. Nu cu titlu de exceptie, ci cu titlu de normalitate!

(Apropo de momentul in care a venit „vestea buna” de la doamna draguta, as fi preferat sa imi zica ca mai am eu sa le dau bani si sa primesc o altfel de veste buna de la clinica veterinara. Numai ca in viata nu ne alegem vestile bune. Din pacate. 😦 )