De ce sunt o mamă atât de relaxată

Postare scrisa in timp ce stateam acasa cu plodul virusat, deci cu febra.

Am fost acuzată că sunt prea relaxată, că îmi las copiii să sufere groaznic cu muci și nu îmi pasă că au febră. Ei, să știți că nu am fost așa de inconștientă de la bun început. A trebuit să mă antrenez puțin pe pielea Malvinei.

Primele episoade de temperatură au nimerit în weekend. Șoc și groază! Că noi ce facem? Cum stăm acasă cu ea luni etc.? Așa că fuga la urgențe să se uite la ea și să ne dea certificatele medicale.

Singura tură când s-a justificat mersul la urgențe a fost otita. Aia a fost și prima dată, avea 10 luni. Și bănuiesc că am rămas eu cu sechele că ar putea fi ceva serios de am continuat să o duc la urgențe dacă medicul nostru nu era disponibil.

Între timp, m-am deșteptat. Asta și după ce mi s-a mai repetat de vreo câteva ori protocolul în caz de temperatură.

Așadar, iaca o listă cu ce m-a ajutat pe mine să mă abțin de la a alerga la urgențe și a simți nevoia să tratez orice:

– pediatra noastră care mi-a explicat și răs explicat protocolul în caz de temperatură. Bineînțeles, ăsta mic e diferit față de soră-sa și face temperatură patru zile, nu doar trei. După câteva viroze am învățat.

– asistentele de la pediatrie care fac triaj prin telefon. Ajută mult și că eu sunt genul care le înșir simptomele cu ora la care au apărut și toate detaliile. Iar pe mine m-a ajutat să știu că dacă e o posibilă urgență îmi fac programare imediat la pediatru.

– pediatra și medicul generalist care mi-au explicat și para explicat care e faza cu mucii, cum se curăță și când e cazul să fac mai mult decât să pun ser fiziologic.

– să accept și să înțeleg că dacă eu merg la urgențe pentru o temperatură care poate fi ținută sub control acasă până a doua zi când avem acces la un medic, poate luăm locul unui copil care chiar e o urgență și cele 30 de minute fac o diferență enormă pentru el.

– să înțeleg că scos copilul deja bolnav, deci stresat, în totiul nopții din patul lui, cărat prin taxi și dus la spital unde toate luminile sunt în ochii lui face mai mult rău decât bine. Lui îi face mai bine să doarmă acasă în brațele mele.

– medici care vin la domiciliu. Când ne-a fost teamă de o otită la cel mic, am chemat un medic acasă. Era sâmbătă seara. Mai bine decât dus la urgențe fix la ora de somn.

– faptul că atât pediatra, cât și medicul generalist la care mergem sunt pe aceeași lungime de undă cu mine: dăm medicamente dacă e necesar, altfel ba. Nu tratăm anxietățile părinților cu medicamente administrate copiilor.

– faptul că ei merg la creșă / grădiniță și eu la serviciu. Adică nu stăm bot în bot 24/7 să le văd toate bubele și să le aud orice strănut.

Pe de altă parte, pe cât sunt de relaxată la copii, pe atât de stresată la porcușori. Firele albe de la ei le am.

Medici de încredere și părințeală relaxată vă doresc!

P.S. Malvina are aproape 3 ani, a luat antibiotic o dată la 10 luni pentru otită. Și 3 zile sirop de tuse la 1 an și 8 luni. În rest doar antitermice. Viroze fără număr.