Din capul locului va spun ca nu sunt feminista in sensul ala de iesit in strada si militat pentru dreptul femeii de a fi motostivuitor. In schimb as iesi si acuma in strada pentru militat ca oricare dintre noi sa aiba dreptul sa aplice pentru ce job se crede in stare sa faca si sa fie tratat fara prejudecati la interviu si la plata.
Acum ca am clarificat cum e cu capul locului, sa revenim la mirobolanta zi de 8 martie. Si la uimirea mea ca inca mai pastram o chestie comunista, transformarea Zilei Internationale a Femeii in Ziua Mamei. Ca io nu stiu daca stiti, dar asta cu Ziua Mamei pe 8 martie fu si este o chestie de spalat creierusii si scos in evidenta rolul singular de crescatoare de puiet a femeii, uitand de orice altceva, inclusiv de semnificatia internationala acordata acestei zile.
No, un scurt rappel pe 9 martie despre 8 martie. Pe 8 martie, teoretic, le sarbatorim pe toate femeile alea care au luptat cu inversunare pentru un crez. Sufragetele, de pilda. Nebunele datorita carora noi avem drept de vot azi. Sau pe cele care s-au dus pe front si si-au pierdut viata pe acolo. Sau pe cele care au facut tot felul de joburi radioactive in timpul razboiului. Si as putea continua, dar sa nu va dau mura in gura. Mai bine puneti mana si cautati pe sfantul Goagal.
Normal, la nivel mondial, Ziua Internationala a Femeii nu se sarbatoreste cu asa mare tam tam. E ca orice alta zi internationala a ceva. Unii o marcheaza, altii ba. In Belgia idem.
In Romania reducem totul la Ziua Mamei. Ca si cum o femeie nu exista pana nu face copii. Deci clar cele care aleg sa nu faca sau care nu pot sa faca, nu sunt femei. Inca. Ca asa-i cu pacatoasele astea.
Da, ma seaca sa mi se spuna „mamica”. Ma seaca sa mi se ureze de necunoscuti de pe Facebook „La multi ani de ziua mamei!”. Ma seaca sa mi se explice in poze copiate si date cu darnicie mai departe cat de minunat e sa fii mama. Ma seaca pentru ca treaba asta cu mamicia e intre mine si copiii mei si, maximum, familia noastra extinsa. Nu inteleg cu ce ii bucura sau afecteaza pe altii faptul ca eu sunt mama copiilor mei.
Daca tot vreti sa ma sarbatoriti ca femeie, multumiti-mi pentru alte lucruri. Stiu si eu, pentru DEB, pentru blog, pentru creativitate, pentru ce altceva din ce fac eu bine va atinge pe voi. Si daca nu aveti pentru ce altceva sa imi urati La multi ani! inseamna ca nu ne cunoastem cu adevarat, ca suntem simpli trecatori unul pe langa altul pe net si e bine asa si nu e nevoie sa ne inventam multumiri. Faptul ca „ne vedem” uneori pe net nu inseamna ca trebuie musai musai musai sa ne si uram diverse. 😉
Bun. M-am racorit nitel! Ma duc sa vad cand s-o sarbatori Ziua Mamei in Belgia si sa imi fac o lista cu chestiile care ma definesc ca femeie. Pardon, ca om!
P.S. Clar, marea concluziz care se va deduce din postarea mea va fi ca nu imi iubesc rolul de mama, nu mi-am dorit copiii si ca am ceva cu restul mamelor. Aveti grija sa nu va cada in cap concluzia asta! 😀
Jurnal de Belgia 
mai, eu sunt feminista,mi-ar placea sa particip la o demonstratie a femeilor cum fuse ieri in Spania de mi-a ridicat parul pe spate.
Dar mi se pare trist ca femeile au nevoie de mai mult respect si ce primesc? niste trandafiri de 8 martie si poze cu barbati dezbracati.
Si eu sunt feminista si fix treaba asta cu ziua femeii = ziua mamei in Ro ma gand si eu ieri cand Londra si restul lumii sarbatorea International Women’s Day. (sa mai zic si ca mama niciodata in 32 de ani nu mi-a zis inapoi la multi ani de 8 martie, doar eu ei? probabil pt ca nu sunt mama inca….)