In 2017 am fost prea ocupati sa ne mutam, sa nastem un copil, sa-l crestem pe celalalt si nu am mai ajuns sa avem si noi un concediu pe bune. Parca nici de minunata vara Bruxelleza nu am profitat prea mult, ca eram ocupati rau sa ne adaptam la viata in patru.
Pe cale de consecinta si de posibila depresie, habar nu am cum am decis sa mergem in Lanzarote inainte de Craciun. Si o sa va povestesc putin despre asta, in caz ca va tenteaza.
In primul rand, sa fac niste precizari:
- noi ne cautam singuri cazarea si biletele de avion, nu apelam la pachete sau agentii de voiaj
- nu luam all inclusive, vrem sa fim liberi sa ne facem programul cum dorim
- cazarea nu o cautam dupa numarul de stele, ci sa fie curat, paturi in care sa dormim si o locatie buna, aproape de transport in comun, acces facil de la aeroport
- nu suntem (inca) genul care sa ne gatim noi in concedii.
Acestea fiind spuse, sa incepem.
Perioada
Am avut noroc de data asta si am putut pleca in afara vacantelor scolare. Pretul pe perioada vacantelor scolare creste semnificativ. In 2018 nu mai suntem la fel de norocosi, dar o scoatem noi la capat.
Biletele de avion
Cum suntem 4 bucati de urcat in avion, cu Malvina care deja plateste bilet normal, cautam cele mai ieftine solutii.
Initial a gasit Mr G unele din Charleroi. Low cost, dar ore imposibile de zbor raportat la programul de somn al copiilor. Ar fi necesitat o noapte la un hotel in Charleroi. Adaugand naveta de o ora dus, o ora intors, plus pretul aferent, cu nervi cu tot, ieseam mai scump decat cu un zbor de pe Zaventem cu Brussels Airlines.
Din intamplare am dat peste biletele Brussels Airlines. Am luat varianta cea mai ieftina, doar cu bagaje de mana. Ulterior am adaugat un bagaj de cala. Nu pentru ca nu ne-ar fi ajuns cele 3 bagaje de mana, ci pentru ca efectiv nu aveam maini suficiente sa le caram si pe ele si carutul si cei doi copii prin aeroport si avion.
Cazarea
Am cautat ceva cu doua camere. Sau macar o camera si o „sufragerie” cu canapea. Oricum, daca declar amandoi copiii in cautari, nu ne ies optiuni doar cu o camera.
Initial am gasit ceva mai ieftin pentru 8 nopti, pomana. Doar ca am ezitat fiind in partea de insula dinspre ocean (langa Tymanfaia) ce imi parea mai nepopulata. Cu doi copii mici care se pot imbolnavi oricand, ma simt mai in siguranta in zone mai populate.
Am luat pana la urma in Costa Teguise, la pret dublu fata de optiunea de mai sus. 5 minute de mers pe jos de plaja, magazine, farmacii (de care, har zeilor!, nu am avut nevoie), restaurante. 2 dormitoare, o camera de zi cu chicineta, mic dejun inclus.
Am folosit aragazul o singura data, sa fierb niste legume pe care nu le-a mancat nimeni pana la urma. Frigiderul si cafetiera au fost utile, insa.
Atentie! Cam toate hotelurile / casele spaniole au gresie pe jos din motive de caldura mare vara. Si nu au calorifere. Daca suferiti de mania sosetelor si curentului, mai ales la copii, nu-i de voi.
Transport
De obicei ne bazam mult pe transportul in comun. Doar ca in Lanzarote, insula mica, sunt vreo 3 linii de autobuz care nu ajung peste tot. Si costul inchirierii unei masini e incredibil de mic. Deci am inchiriat masina cu doua scaune RF (o mare bila alba pentru ei ca au asa ceva!). Am luat-o din aeroport, am lasat-o in aeroport.
Drumurile sunt EX-CE-LEN-TE!
Daca mergeti cu copii mici, luati si port bebe cu voi. In unele locuri nu se poate intra / ajunge cu carutul.
Atmosfera in general, mancarea in particular
Insula e preponderent populata de turisti britanici. Nu e genul de statiune de fite, cu cucoane coafate si machiate la marea arta, deci eu, cu tricourile pline de lapte regurgitat si parul ciufulit de un copil care a descoperit ca ma poate trage de podoaba capilara, m-am integrat perfect.
E liniste, pace si zen.
In decembrie am prins temperaturi de 20 de grade si soare, deci am facut si baie in ocean. Mai ales Malvina. Noroc ca i-am luat salopeta de izopren cu noi. Glad s-a rezumat la mancat nisip de pe plaja.
Fiind o insula populata mai ales de turisti englezi, mancarea e pe masura. Mai ales pentru copii. Si asta mi s-a parut dezamagitor. Cu ocazia acestui concediu am inteles de ce zic britanicii ca au probleme cu obezitatea (cati adolescenti / tineri supraponderali am vazut!) si de ce au tot felul de infografice care sa le spuna cum sa isi construiasca portiile.
Meniurile pentru copii in restaurante se rezuma la fish&chips, nuggets&chips, orice&chips, unde chips = cartofi prajiti. Pana la urma am gasit si restaurante unde fish fingersurile erau din peste adevarat, nu din resturi tocate. Oricum, in general, amandoi copiii au mancat mancare de adulti. Bila alba: pe unde am cerut sa imi aduca mancare nesarata, mi-au adus. Glad a apreciat mai ales supa de rosii si rechinul, Malvina crevetii
Reteaua de supermarketuri Spar (se gasesc la tot pasul) e la fel de plina de junk food. Dintr-o greseala irepetabila am luat iaurt indulcit. Noroc ca nu am apucat sa ii dau lui Glad, dar nu intelegeam de ce e Malvina atat de incantata. Am sfarsit mancand noi pe repede inainte ca sa ii ramana ei cat mai putin. Chiar si borcanelele pentru copii erau nu prea pe gustul nostru. Dar am supravietuit. Am gasit fructe multe si ieftine (erau si la micul dejun) si copiii au fost multumiti. Pe Malvina am mai lasat-o si sa calce in strachini cu cate o ciocolata calda (ii puneam un pic de cioco de la dozator si mult lapte peste) sau, in umtima zi, cu o clatita cu sos de ciocolata.
Preturile, chiar si la restaurant, sunt mici (comparat cu cele din Bruxelles, mai ales). Dar serviciul si calitatea ok.
Ce se poate vizita, mai ales cu copiii
Daca nu aveti copii, Lanzarote poate fi un city break tare frumos.
Noi, avand copiii dupa noi, am vizitat mai in pas domol, ca sa apuce si ei sa manance si sa doarma. Insir doar ce am vizitat noi, mai sunt si altele, le gasiti pe siteul oficial al insulei si in hartile pe care le primiti de la firma de inchirieri auto.
- Parcul National Tymanfaia – vulcani stinsi, dar nu morti
- Acvariul din Costa Teguise – cam scumpisor pentru cat de micut e, dar Malvinei i-a placut
- Gradina de cactusi
- Jaime del Agua – un tunel de lava cu un lac pe fund si amenajat tare frumos
- Cultura de vita de vie
- Mirador del Rio
- Texas Ranch – parc de distractii plus zoo. Am vazut delfini, lei de mare, soimi… Si „reprezentatiile” erau tare educative. Mai ales la delfini a fost cu explicatii despre mediu, rezervatii naturale etc.
Baby friendly?
Da. Clar da! Peste tot copiii sunt acceptati. Chiar si cand fac tantrumuri nu se uita nimeni stramb la tine. Firmele de inchiriat masini ofera scaunele gratuit, restaurantele au scaune de masa destule, exista o multime de locuri de joaca, plajele sunt usor accesibile.
Chiar si minusul cu mancarea poate fi evitat daca comanzi mancare pentru adulti. 😉
Mai mergem? Cu siguranta da, dar in alta insula.
Ce am invatat din prima calatorie cu amandoi copiii:
- musai bagaj de cala, e ma comod prin aeroport
- nu e zi in care sa nu urle macar unul; o zi buna e aia in care nu au urlat amandoi in acelasi timp
- cand dorm amandoi in acelasi timp e o mare realizare
- un carut bun e un mare atu; amandoi copiii nu au dormit niciun somn de zi in camera in pat, doar in carut & scaun de masina & manduca
- sa nu mai caut meniuri pentru copii
- degeaba le iau eu diverse activitati pentru avion, ei sunt mai interesati de avionul in sine si patrulat printre scaune
Nu va zic de preturi pentru ca nu stiu cat de relevante sunt pentru voi. Mai ales ca asta nu e un blog de calatorii.
Si va las niste poze, in incheiere.
Jurnal de Belgia 
eu zbor in insulele alea de ceva ani.
Deja am capatat experienta si dexteritate 🙂 si vreau sa adaug, nu special pt Lazarote dar pt suratele vecine:
-vitamina D se poate asimila tot anul acolo.
-in spania continentala se mananca net mai bine ca in Canare. Si mai bine si mai ieftin. Am inteles si acceptat.
– sunt magazine cu produse locale. Putine dar merita cautate. Fructele si legumele sunt rupte dintr-o alta lume a savorilor: bananele mici si urate sunt vandute la 80-90 centi, da, cele care nu trec la „standardul de calitate” sa fie primite in supermarketuri, cele pe care lanturile de distributie le arunca ca sunt prea urate dar sunt de o aroma de vis. De citrice, papaya nu mai zic, migdalele iar. Rosiile insa nu…. Am revenit din fiecare vacanta si am refuzat sa cumpar aste pt o perioada, ca sa nu plang :D.
-cu copil am invatat de cautat un restaurant cu take away. Si un asiatic e perfect, sigur au orez fiert, o carne pt parintii carnivori, acasa faceam o salata si piure de barabule (daca nu voiam sa iau orezul) si dregeam pranzul in 15 min si cu preturi mici. Nu am dat carne la copil, nici nu ar fi mancat :D, dar nu e sf lumii daca a fost copil vegetarian 2 sapt si mancat piure de barabule de 2 ori pe zi . Nu e bai nici daca roade o bucata de pizza, sunt unii italieni pe acolo si fac pizza pe vatra faina.
-englezii au multe bune dar nu mancare. Desi citesc si bmj si oxford journals si altele de la ei, consecintele alimentatiei se vad asa da-i naibii. Plec acusi la Londra, iar caut aprt cu bucatarie. Nici berea nu o au buna 😀 .
-spaniolii, oriunde am fo, sunt super toleranti cu copiii, au parcuri de joaca mici, amenajate, pe unde nu ma astept. Child friendly. Atenti dar nu sufocanti. (fiica mea a pierdut un dinte inr-o pizza, si patroana a venit atenta de avem nevoie de ceva sa oprim sangele)
-pt copii mai mari, parcurile de distractii sunt super
-aprilie si octombrie sunt super sezon.
-Stat pe malul marii face minuni la respiratia alergicilor. Pe testatelea la 2. Cazare cat mai aproape de apa.
-olandezii sunt dati dracului. Vazui unii cu 4 copchii, unu in carutz. O data a urlat in cateva zile, ce o fi fumand toti acasa?
-intr-o zi ma mut in spania.
Bestiutele mele nu sunt inca la varsta la care sa ma lase sa gatesc ceva in liniste. Deci mancat la restaurant inca. In cativa ani reevaluam. 😉
Am vazut asiaticii, de acord cu ei, doar ca am cautat peste si arome locale.
Super dragut articolul si imaginile! Am salvat pentru mai tarziu cand voi avea nevoie de idei pentru travelling cu piticul nostru. 🙂
Haha, mi-a placut la nebunie partea cu „Ce am invatat din prima calatorie cu amandoi copiii”…am luat cateva notite!
Si eu sunt in aceeasi oala ca si tine…inca mergem la restaurante.