Multa lume le spune diverse chestii copiilor mei. Sa imi fie cu iertare, dar unele remarci sunt de-a dreptul imbecile puerile si negandite. Ei le scot pe gura, eu trebuie apoi sa ii explic copilului ca nu e chiar asa.
Sa va dau niste exemple:
- esti fata mare, ce mai cauti in brate la mama ta?!
- de ce plangi fara rost? (ma intreb cand
mama naibiivor pricepe adultii ca asta e cam singurul fel in care copiii stiu sa se exprime si ca trece cu varsta, dar trebuie ajutati si sustinuti, nu sa le bagi pumnul in gura?!) - trebuie sa mananci legume ca sa faci lapte in tzitzi ca mama ta
WTF?! Are trei ani! Nu o motivez cu facut lapte in tzatze! - TREBUIE sa il iubesti pe fratele tau!
No, azi ma iau de remarca asta ultima cu „TREBUIE sa il iubesti pe fratele tau!”.
Am vesti mari! NU trebuie sa il iubeasca pe fratele ei! Niciun copil nu trebuie sa isi iubesca fratii.
E ca si cum v-as spune voua ca trebuie sa va iubiti vecinii. Ca doar locuiti in acelasi bloc, aveti acelasi administrator de scara, deci trebuie sa va iubiti vecinii. Pe care nu i-ati ales si nici nu ati fost intrebati daca ii vreti. Dar trebuie sa ii iubiti. (Exagerez un pic, dar nu prea mult.)
Banuiesc ca problema vine din intelegerea gresita a termenului de iubire. Inteleg eu ca limba romana si folclorul popular sunt pline de pilde si ziceri de dragoste frateasca, dar sa nu uitam ca acelasi folclor popular zice si ca „dragoste cu de-a sila nu se poate”.
Sangele apa nu se face, dragoste de frate etc. nu tin cont de faptul ca copiii mei au poate personalitati si temperamente diferite, poate e o diferenta de varsta intre ei care ii face sa nu aiba aceleasi interese sau poate pur si simplu nu au prea multe chestii in comun. Sau poate primul nascut chiar crede ca i s-a furat ceva cand a aparut fratele in peisaj. Exact cum ni se pare cat se poate de normal sa nu fim obligati sa ne iubim pe vecie sotul sau sotia (iaca, exista divortul!), e la fel de normal ca doi frati sa nu se iubeasca intre ei.
Si sa nu uitam ca sunt pline stirile de la ora 5 de dragoste frateasca asupra unui metru patrat de pamant, dragoste ce se manifesta de cele mai multe ori cu bata pe carca sau cu sapa in numele tatalui.
Niciodata nu i-am spus Malvinei ca trebuie sa il iubeasca pe Glad. Asta nu inseamna ca are voie sa il lovesca, bruscheze etc. Bineinteles ca o mai face, dar raspunsul nostru nu are niciodata legatura cu dragostea. In schimb sunt explicatii de bun simt ce au legatura cu politetea si respectul pentru cel de langa tine.
Exemple din „discursul” nostru:
Avem grija sa nu il impingem / lovim pentru ca e mic si nu are stabilitate si va cadea si se va lovi tare. Exact cum ne purtam la cresa / scoala cu alti copii, ne purtam si cu fratii.
Doar pentru ca el e fratele tau, nu esti obligata sa ii dai jucariile tale. Dar, daca tu insisti sa te joci cu jucariile lui, va trebui sa ii dai din ale tale la schimb. Asa e politicos.
Acest obiect este al lui Glad. Nu al tau, oricat ai insista. I l-am luat lui, tu ai primit X chestie atunci pe care ai ales-o singura. Te poti juca cu el daca Glad nu are chef, dar ramane al lui.
Am inteles ca nu vrei sa imparti canapeua / patul si cu Glad. Dar canapeaua / patul sunt ale mele (mama sau tata) si noi avem doi copii pe care ii iubim la fel de mult. Exact cum tu ai nevoie sa stai langa mine, si Glad are nevoie.
Si as putea continua pana maine…
Acuma nu va inchipuiti ca pac!, ii spunem asta si se opreste din urlat sau accepta imediat sa faca ce nu are chef sau e o rezolvare magica. Dar pe masura ce repetam acest discurs, ii intra in tartacuta mica si bucalata ca exista niste reguli de convietuire care s-au schimbat putin de cand cu aparitia lui Glad in peisaj.
Bineinteles ca aceleasi lucruri i le vom spune si lui Glad cand va fi cazul. Nu facem diferenta intre ei. Deja ii explicam ca nu e ok sa o zgarie sau traga de par.
Ca sa fac un rezumat, fratii nu trebuie sa se iubeasca, dar trebuie sa respecte regulile pasnice de convietuire din casa.
Daca se iubesc sau nu, daca e o iubire bilaterala sau unilaterala, e strict treaba lor. Chit ca imi place mie sau nu. Eu sunt acolo sa ii ajut sa inteleaga ce li se intampla, nu sa le impun ce sa simta.
Jurnal de Belgia 