Atat de linistita ca am impresia ca m-a calcat trenul pe cap in mod repetat.
A sunat ceasul la 7, ca de obicei. Cum asta mic e virusat si de pe la 5 doar a mormait, nu prea am mai dormit ca lumea. Deci nici sa deschid ochii la 7 nu am putut. I-am deschis la 7:20. Mare greseala, ca deja eram in intarziere.
Am luat plodul mic cu mine, ca nu voia sa mai doarma fara mine. Cu el in brate am reusit sa ii dau indicatii lui Mr. G sa pregateasca mancarea Piscotului (aka Malvina) pentru scoala.
Ma taie o crampa, imi aduc aminte ca nici pipi nu am facut de aseara. Ma duc cu Gogoasa (aka Glad) la baie, ca nu voia sa se dea jos de la mine din brate. Reusesc sa fac pipi cu el agatat de mine, altceva am si uitat ca s-a trezit Piscotul intre timp si urla ca din gura de sarpe „Mamaaaaa, mamaaaa!”.
Cumva reusesc sa o iau pe ea, Gogoasa trece la tat’su. Ne instalam pe canapea sa se calmeze toata lumea, mai ales eu.
Printr-un miracol de neinteles, Piscotul accepta sa manance la micul dejun. Bineinteles vrea somon fix din tipla care s-a terminat si pe care am aruncat-o. Mr. G salveaza situatia: scoate tipla din gunoi, pune o felie de somon din tipla noua si ii serveste fetei exact ce doreste.
In timpul asta Gogoasa inceca sa sara din scaunul de masa. Chef de mancare nu avea, dar voia sa fure diverse de pe masa. Eu reusesc sa mananc diverse, habar nu am ce…
Cumva reusim sa: pregatim ghiozdanul fetei cu mancarea si apa pentru azi, schimbam scutecul bebelusului, pregatim porcusorul de mers la veterinar, imi iau si eu mancare la pachet pentru azi, pregatesc laptele pentru Gogoasa la cresa, imbracam pe toata lumea sa plecam de acasa. In timpul asta, Gogoasa a reusit sa verse o cana cu apa in pat la tat-su. Nu intrebati!
Cand sa iesim din casa, Piscotul decide ca e momentul de un tantrum. Motivul aparent: ea vrea in fata in carut, in locul lui frate-so. Pai nu se poate ca el nu are centuri in spate. Si da-i si urla. Si are fata un tignal, si noi deja eram in intarziere maxima.
Cumva reusim sa plecam de acasa. Ea in brate la mine, el in carut, porcul in carut si el in locul ei. Ne si calmam de la ploaia tipic belgiana.
Lasam copiii la cresa si scoala, plecam la munca. Dupa ce ies din cladire, ma izbeste un gand: porcuuuuul! Alerg inapoi vorbind singura „Porcul! Porcul! Iar ai uitat porcul, fa!”. Il gasesc unde l-am lasat.
Ajung la munca doar cu 20 de minute intarziere. Aerul proaspat imi trezeste creierul si imi dau seama ca pe fotografia cu casa noastra lasata la scoala pentru tema zilei am uitat sa scriu numele Malvinei. Sper sa recunoasca tomberoanele din fata. Si mai realizez ca iar am adidasii de panza si afara ploua, ploua!
Reusesc si imi fac o cafea, gust din ea si ceva nu pare in regula – am uitat sa ii pun zahar (nu ma atrage fara). Asa ca am zis sa iau o pauza si sa scriu pe blog. Ca mi-e teama sa ma ridic sa imi pun zahar.
O zi buna sa aveti!
P.S. Bulbuc si Gulie au intrat in faza Piscot si Gogoasa.
Jurnal de Belgia 
Hello 🙂 Te citesc de putina vreme, dar imi place foarte mult!. Sunt mamica de un pui mic si mutata in Bruxelles, in proces de adaptare cu ambele situatii. E o gura de aer proaspat sa iti citesc postarile, fiind ele chiar si dupa o asemenea dimineata 🙂
Multumesc de blog si de „sharing”!
de notat pentru mine: sa nu ma mai plang de diminetile mele cu urlete si mormaieli, ca eu macar nu ma grabesc nicaieri. slava Domnului asta mic al nostru pare sa nu faca tantrumuri ca frate-su. sau s a invatat cu stilul smuls si a observat ca oricat ar urla tot nu se mai umple punga la loc si nici dumicatul pe care el l a refuzat si l am mancat eu nu mai apare inapoi, cum ma chinuiam sa l fac pe cel mare sa inteleaga si el tot urla.
hai, sa ai o zi totusi buna!