Jurnal de Belgia · Jurnalul unei mame imperfecte

Stresul de final de an

Cred ca e primul an de multa vreme cand ma simt super obosita si stresata pe final de an. Si nu prea are legatura cu jobul…

Cred ca mi s-a adunat oboseala de la copii, oboseala de la chestii de planificat / facut pentru copii si oboseala de la „nu mai am pauza de masa ca trebuie sa duc porcul la veterinar”.

Malvina e in mijlocul unui salt mental. Cumva am reusit sa socotim 1+1 aseara si sa punem cap la cap toate datele problemei ca sa intelegem ce are de e asa miorlaita. Bineinteles, pe langa achizitiile subtile de la nivel cognitiv, saltul mental vine la pachet cu toate regresiile posibile… Vrea in brate. La mine, musai. Tot timpul aproape. Miorlaie orice ar fi. Nu-si mai gaseste de lucru singura, are nevoie de asistenta aproape permanenta. Regresia somnului – aseara s-a culcat la 23:15. :O Intre timp l-a trezit si pe frate-su. Regresia pipiului – 3 „accidente” pe timp de noapte intr-o saptamana in conditiile in care si-a scos singura scutecul noaptea, nu i-am impus noi nimic.

Tot Malvina o sa inceapa gradinita in ianuarie. Asta inseamna ca trebuie sa ii cumpar tot ce are nevoie, sa organizam petrecerea de ramas bun de la cresa, sa organizam o intalnire cu educatoarea ca sa o cunoasca in prealabil, sa organizam prima saptamana ca sa fie o tranzitie usoara, sa luam legatura cu scoala sa comandam pranz si sa organizam activitatile de dupa amiaza.

Glad vrea si el atentie, normal. Numa’ bine ca pe cand o termina sora-sa cu saltul mental, incepe el. Mai mult, Glad vrea mancare. Nu mananca el constant (duminica a mancat 2 guri de solide, in rest doar lapte), dar si cand i se pune pata ca vrea, sa te tii! Asa ca seara trebuie sa il hranesc cu chestii adecvate. Daca cu Malvina as mai scapa cu un sandvis cu paine cu unt si branza, lui nu pot sa-i dau asa ceva. (Branza e sarata!)

Glad are si el nevoie de supraveghere constanta, mai nou. Ca a descoperit ridicatul in picioare, asa ca exerseaza peste tot. Ce nu a descoperit inca chiar bine e revenitul pe sol si redresatul in caz de dezechilibru. Deci se mai aude poc! uneori prin casa.

Colac peste pupaza, nenea care administreaza coproprietatea in care locuim s-a dat la fund oleaca apropo de o scurgere de apa. Avem pereti uzi, mucegai etc. Si noi, si vecinii. Asa ca m-am apucat sa ii fac si lui treaba. Numai bine ca, dupa ce aproape 2 luni nu a facut nimic si noi aproape rezolvasem in 10 zile, ieri seara tarziu a trimis un email sa ne zica ca vine instalatorul joi. Imi venea sa imi bag si sa imi scot… Bani in bitcoin, ca tot e la moda!

La job e relativ calm pe partea mea, dar pe partea altora aparent nu. Asa ca colega mea de birou e stresata si se cacaie si macaie la niste faze simple de imi vine sa fug in lume c-un artist!

Cred ca cel mai tare ma afecteaza ca 3 zile pe saptamana nu am pauza de masa ca sa bantui prin magazine. 3 zile pe saptamana fug la veterinar cu porcul in brate sa ii faca terapie laser la labe. Ce-si face omul cu mana lui… Si ma seaca ca pe mana mea sufera si el.

Aseara si azi dimineata a fost ca la nebuni la propriu acasa. Aseara in 2 ore jumate am husuit copiii de colo, colo, am facut prajitura si briose pentru cresa, am fost la vecina sa ii fac poze la pereti pentru asigurare… In timp ce bateam ouale spuma, Mr. G il hranea pe ala mic, ca vazuse cutia de mascarpone si urla ca din gura de sarpe. (Mascarpone nu are sare, singurul „crocobaur” e acidul citric de sinteza, asa ca nu sariti ca imi nenorocesc copilul!) Malvina batea si ea cu un tel intr-o caserola. Si a insistat sa imbratiseze un ou si sa-l pupe inainte sa le bag la loc in frigider.

Pe Glad l-am culcat pe repede inainte. El aproape adormise pe la 8 fara, dar a trebuit schimbat si pus in sac. La 20:10 era lemn deja. Noroc ca asta e alt model si adoarme cand il prinde flama. Nu trebuie bibilit ca si Malvina.

Azi dimineata liftul tot nu mergea, Mr G a coborat carutul pe scari, apoi am coborat copiii. (Aseara ii lasasem carutul in scara blocului sa il urce in brate…) Copiii au urlat pe doua voci. Una ca voia sa coboare scarile in carut, altul probabil ca sa empatizeze cu ea. In schimb azi am fost mai inspirata si sunt incaltata cu cizme, nu cu adidasi de panza.

Sper sa apuc sa fac bagajele. Daca nu, macar bine ca nu mergem la capatul lumii pe dreapta si putem cumpara diverse de pe acolo.

Nu vreau nimic, doar ma plang…

P.S. Tocmai am constatat ca am scris despre Malvina si Glad, nu despre Bulbuc si Gulie. 😀

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Stresul de final de an

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s