Pauza de sfarsit de an

La mine la munca juma’ din colegi sunt loviti de virusul stresului de sfarsit de an. Zici ca se pravale lumea acusa, ca au vata in flacari intre degetele de la picioare. O problemuta mica care se rezolva cu un simplu restart e motiv de panica si hiperventilari.

Eu cumva nu ma incadrez in peisaj. Pentru mine sfarsitul de an e la relanti, in general. Nu ca nu as avea de munca, doar ca nu vad de ce m-as stresa si mai tare. Oricum sunt putin in vrie cu organizat chestii pentru Malvina ca pleaca de la cresa, incepe gradinita si intre ele o sa fim in vacanta, deci trebuie rezolvate acuma.

Deci suntem cumva in contratimp, ceea ce ma oboseste si am ajuns sa fac prostioare.

In plus, am nevoie de o pauza de la repetat aceleasi chestii pe aceleasi grupuri:

• un copil de doi ani nu face in ciuda nimanui
• e normal ca un copil mic sa se trezeasca noaptea, la fel de normal e ca altii sa nu se trezeasca
• etichete de „obraznic”, „lenes”, „razgaiat” etc. la varste mici nici nu ar trebui sa existe
• copilul mic nu are cum sa gandeasca si sa actioneze ca un adult
• televizorul la 10 luni e bau bau
• greutatea corecta a unui copil nu se evalueaza prin comparatie cu altii
• „copilul meu nu mananca nimic”, dar ce sa vezi?! chiar mananca ceva, pacat ca nu conform asteptarilor parintilor, ci conform nevoilor sale

Deci am nevoie de o pauza si de la asta.

Asadar si prin urmare, voi in pauza de la salvat lumea altora pana in ianuarie 2018. Intre timp voi incerca sa imi salvez nervii personali si sa imi setez noul telefon (care sper sa ajunga saptamana viitoare) astfel incat sa-mi usureze viata din ianuarie incolo de cand voi reveni in forta cu aceleasi explicatii. Poate ar trebui sa imi fac texte standard. 😀

Nu, blogul nu intra in paragina. Doar ca ne vom abtine de la predici pe tee de parenting. Poate o sa va umplu de poze, mai ales daca reusesc sa instalez aplicatia de wordpress pe telefon.

Amu’ ma intorc la micile crize de la munca.

P.S. Revin la Android, ca cu Windows phone albesc inainte de vreme.