Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Ma doare un san, asa ca scriu pe blog

Cum e aia cu „facerea de bine, bip bip de mama”?!

Presupun ca de la supraproductia indusa artificial, de cand nu mai am copilul langa mine tot timpul si ziua alaptez o pompa, nu trece saptamana fara vreun canal infundat, durere pur si simplu etc. Chiar si acuma ma doare. Zici ca am cea mai infecta gripa, asa ma simt. Dar nu, e de la o tzatza flasca, fara galme, puncte albe si galme.

Asa ca ce mi-e creierul in staza de acum doua nopti de cand copiii au facut lucruri traznite pe rand si am sfarsit re adormind la 6 pe canapea si pe langa ea, acuma mai e si anchilozat de la „gripa” pornita de la san. Numai de bugete si facturi imi arde. De fapt, de ars imi arde, dar nu ma tin puterile.

Si ce sa fac altceva decat sa scriu pe blog?! Despre ce, habar nu am! Sa vedem ce iese.

Ma uitam in urma pe blogul asta si cel mai vechi articol e de pe 3 octombrie 2010. Au trecut mai bine de 7 ani de cand m-am apucat de blogging.

Tin minte ca la un moment dat ma gandeam sa castig bani din blog. Visam sa stau degeaba acasa si sa vina banii din reclame etc. Bine, nu chiar degeaba, ca cineva trebuie sa publice continut pe aici. Si cum eu sunt unica si irepetabila, nu am cum sa angajez ghost writter sa faca asta pentru mine. 😀

Dar… Undeva pe drum mi-am dat seama ca nu e pentru mine. Chiar nu ma tenteaza sa scriu despre produse pe care nu le cunosc. Iar daca le cunosc si nu imi plac, sigur s-o supara producatorul si a doua tura nu ma mai contacteaza.

Mai mult, ma gandesc ca daca intru in horodinca, nu mai ies. Si trebuie sa scriu constant, sa mentin o comunitate, sa caut clickuri si alte cele care nu ma atrag.

Nu ca nu imi place de voi, cei care a cititi. Dar cred ca datoria mea nu e sa va scriu orice si oricum doar ca sa fie continut pe blog. Presupun ca datoria mea fata de voi, daca exista una, e sa fiu sincera si sa va scriu din suflet, sa va placa (sau nu) ce cititi. Dar macar sa va trezeasca o urma de emotie.

Apropo de datorie, eu va iubesc pe voi ce ma cititi! 🙂 Chiar imi place de voi. Pe unii va cunosc si in viata reala. Doar ca nu as vrea vreodata sa simt ca trebuie sa scriu ca sa va fac pe voi fericiti. Suna foarte egoist ce zic, dar nu as putea scrie „din datorie”.

Scriu pentru ca am chef, pentru ca simt ca anume cuvinte si idei ar putea ajuta macar o alta persoana. A se vedea toate postarile de mama imperfecta la care primesc comentarii de genul „vai, credeam ca doar la noi e debandada!”. Daca incerc sa fac ceva in general, apai e sa demitizez imaginea asta a mamelor perfecte sau a tabelelor de diversificare sau a mai stiu eu ce altei idei preconcepute care ne macina subconstientul si ne face sa ne indoim de noi.

Asa ca datoria mea e, in primul rand, fata de mine. Sa nu ma abat de la principiile mele si ce stiu ca as putea face fara sa ma marcheze negativ.

Nu am nimic cu blogarii care traiesc din blog si fac reclame. Feri domne! Doar ca nu e de mine.

Deci, de ce scriu?! Clar pentru mine! Apoi pentru altii…

In alta ordine de idei, ma intreb daca scap teafara la cap pana in primavara cand or scapa copiii de muci si tuse. Si pana oi intarca bland pompa. Sper sa nu o traumatizez, ca aseara imi explica cineva cum intarcarea blanda e o gogorita si ca, de fapt, intarcarea brusca e cea mai sanatoasa pentru copil. Vai tzatzele mele! Asta asa, daca de copil nu-mi pasa. Ma si vad zdrobind foi de varza pe la munca si legandu-mi sanii cu fulare si esarfe.

No, ma duc sa mai pierd oleaca vremea, sa ascund cutia in care tin porcusorul cand il duc la sedintele laser si sa plec si eu acasa. Sper sa nu uit porcul la munca si/sau copiii la cresa.

 

Anunțuri

3 gânduri despre „Ma doare un san, asa ca scriu pe blog

    1. Intarcare brusca – azi il alaptezi cand vrea, de maine nu-i mai dai nicio picatura de la san, il lasi sa planga, il faci pachet si trimiti la bunici, doarme fortat cu altcineva etc.
      Intarcare blanda – scoti treptat supturi, negociezi cu copilul, ii distragi atentia, dar nu il lasi sa se isterizeze, sa planga pana vomita etc.
      Ambele variante sunt alegerea mamei.

      Autointarcare – copilul isi reduce treptat supturile cu de la sine putere.

      1. ok, apai a fost simplu, am ramas fara lapte. A tras 2 zile de sani degeaba, apoi doar mangaiere si gata. Adica iar sunt unica si nu ma incadrez in niciun tipar.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s