Nu merge rima, nu e asa grav cum suna, dar sa zicem…
Ideea e asa: am impresia ca anul asta cand nu a fost unul bolnav, a fost altul si tot asa. Din fericire, nimic grav sau nerezolvabil. Multumim tuturor zeitatilor cunoscute si necunoscute Googleului pe aceasta cale. (Nu ma refer doar la copii, ci si la blanosii patrupezi pe care nu i-am mai pomenit de ceva vreme.)
Sa incerc o recapitulare…
Bulbuc a facut o sinovita in februarie.
Spock a avut nevoie sa ii pilim dintii, a facut abces in urma interventiei. A fost operat cred ca tot prin februarie, am stat cu el acasa vreo doua zile. Avea o falca demna de filmele horror, eu boceam de sarea chimesa de pe mine ca daca moare porcul eu ce ma fac. Porcul scapa, eu stau cu ochii pe el ca pe butelie si ma intreb de unde am avut atata curaj sa ii bag zilnic ser in incizie.
Am nascut. Nu a mers cum am planificat, poc cezariana. Urmeaza vreo 10 zile groaznice de „nu ma pot intoarce in pat, mortii si ranitii bisturiului!”.
Gulie, 7s, prima laringita. Avea o voce de ma gandeam ca o fi furat si tras pe ascuns din tigarile lu’ bunica-sa.
Data are nevoie de pilit dintii. Rezolvam, tot nu reia mancatul cum trebuie. Facem un computer tomograf, constatam ca are un molar crapat de-a lungul. Asteptam sa vedem cum evolueaza, mai pilim o data dintii, incepe sa manance cum trebuie. Iuhuuuu!
Bulbuc face o recidiva de sinovita. Normal, ca trebuia sa confirme ea fix alea 3% cazuri de sinovitacare apar la fete sub 3 ani si cu recidiva. Facem o radiografie. De fapt patru, dupa 6 saptamani, eu ma hiperventilez gandindu-ma la doza de radiatii.
Incepe Gulie cresa, iaca si otita. Trece, copilul simpatic, nu ne face mucii haturi.
Mai fac astia bipezi si ceva mici viroze, le-am pierdut sirul ca deja nu ma mai marcheaza prezenta lor.
Dintr-un cumul de factori ce include si neuronul meu adormit, Worf face o pododermatita (inflamatie / infectie a labelor), se mai si deshidrateaza si trebuie sa ii pilim dintii. Intre timp a reinceput sa manance, ne ocupam de inflamatie. Eu inca am impulsul de a ma da cu capul de un perete ca am nenorocit porcul din neatentie.
Gulie baga o bronsiolita. Din fericire nu necesita tratament, forma usoara, pe cand am ajuns la medic si trecusera zilele de varf.
Eu si Mr. G am pierdut sirul virozelor mai mici sau mai mari ce ne-au lovit intre timp. Am una care imi tine companie fix acum.
Luat fiecare in parte, chiar nu e nimic serios. Har zeilor, fiecare e sanatos per ansamblu, nu am avut parte de nimic grav, totul e rezolvabil. Avem si resurse (medici, asigurari), deci nici cu sula-n coaste nu suntem.
Luati per ansamblu, am impresia ca deja m-am saturat de bolisoare si bolicele. Dar, daca o gandesc la rece, e logic, ca doar vorbim de 6 suflete, toti sensibilosi. Adica in categorii de varsta in care incidenta bolilor e mai mare. Bine, Kirk aparent nu are nicio treaba in afara de a poza ca un macho. 😀
Concluzia: avem nevoie de o vacanta!
P.S. Nu ma plang, doar constat. 😉
P.S.bis Mi-am luat doua zile de concediu. Vineri ca sa ma ocup de cartea porcusorilor, ieri ca sa stau degeaba si sa fac curatenie generala in custile acelorasi blanosi. Ei, vineri am stat cu copilul bolnav si marait acasa. Ieri am stat cu viroza mea acasa. Banuiesc ca e un semn divin ca nu ar trebui sa imi mai iau concediu.
Jurnal de Belgia 
insanatosire grabnica la toti!
Un gând bun! Așa e când sunt f mici, va trece când ajunge cel mic pe la 3 ani. Până atunci te vor mai chinui și vă vor îmbolnăvi pe rând, uneori f rău. Pâna la 7 ani, imunitatea cere, în medie, 80 de îmbolnăviri
nu e regula, fiica mea are fix 5 boli la numar: otita, 2 bronsite astmatiforme, o infectie in gat si varicela (ok, nu calculam dermatita atopica declansata la 2 luni, aia nu ne-a dus de urgenta la medic…). Pentru noi (si medicul pediatru) starea normala e sanatate, nu boala, avem si altii in jur care nu au calcat de peste 10 ani la farmacie pentru ca nu au avut nevoie (asta e scopul meu in viata, asta voi obtine) – asa ca imi repet mereu „sa am grija ce imi doresc ca asta mi se intampla”.
Cleo, cred ca Diana calcula si banalele viroze. Cu alea merg la medic doar pentru ca ne trebuie certificate medicale, ca nu ii pod duce cu febra la cresa. Deja vad ca la Malvina se manifesta mai lejer, doar unul, doua crosete febrile, daca e cu febra. Daca nu ori ceva eruptie, ori muci / tuse… Banuiesc ca dupa ce creste si Glad un pic, o sa fie la fel. 🙂 Tocmai suntem toti trei loviti in aripa iar. Glmad a facut si temperatura vineri spre sambata, eu si malvina doar tuse si muci. Dar nimic de mers la medic.
Pai si eu calculez si banalele viroze care la noi nu au fost deloc, ca noi nu am avut febra decat decat de 2 ori. Si zic bine noi ca si fiica mea si eu si sotul (sotul doar o data, eu de 2 ori) – sotul nu s-a dus la doctor ca el e dur si tzine, si a tzinut-o o luna si tot la doctor o ajuns. Nici nu stie copila ce e aia temperatura sau muci, a venit intr-o zi sa imi arate ca are o apa din nas.
Asa ca astea sunt toate ale fiica mii. Muci a avut de la 1 an juma pana la primul inghetz in bucuresti – am ras cu pediatra bucuresteanca la control ca a inghetat si robinetul de la nas :)))
Si am trecut prin epidemii cu 5 copii veniti in clasa la ea (vreo 2 pneumonie in spital). Si nu e fiica mea caz unicat, mai aveam niste licorne ca mine cu copchii la fel, de mor farmaciile de faliment cu noi. Tare mi-a parut rau cand au plecat americancele alea 2, ca cu ele lasam copchii aproape dezbracatzi prin baltzi ( si cate cuvinte grele am auzit de la 2 bunici romance…ca dadeam exmplu prost la copchiii lor).
A, eu nu am facut niciodata gripa.