Incep sa cred ca noi, parintii, avem probleme mari la mansarda pe care le transpunem asupra copiilor. Am zis „noi”, da?!
Una din ele e aia cu mancarea. Frate, daca nu mananca portii „sanatoase” pai e clar ca nu e bine. Tragic e ca o luam personal, avem impresia ca sigur gresim noi undeva, ca am dat gres in meseria de parinte, ca or sa rada toate neamurile de noi si ne vor muri copiii de foame.
In general, habar nu avem de curbe de crestere, le apreciem greutatea ochiometric in termeni de slab si gras. Ajuta foarte mult si rudele, vecinii, necunoscutii de pe strada, la fel de porniti ca si noi sa indoape creaturile mici si proaste care musai trebuie sa manance cat vrem noi, nu cat vor ele. Deh, am zis deja ca is mici si prosti copiii astia!
Nu conteaza cu ce greutate s-au nascut, cat de piperniciti sau vajnici is parintii. Cum sa aiba doar 8 kg la un an?! Huo! Rusiiiine! O sa ne rada tot satul ca nu avem ce sa-i dam de mancare!
Degeaba incearca vreo careva sa ne explice ca dupa un an le scad nevoile calorice pentru ca scade si rata uimitoare de crestere din primul an. Cum adica? La un an si doua luni e mai mare decat la 9 luni deci trebuie sa manance (mult) mai mult! Nu exista asta cu le scad nevoile calorice. Baliverne! Stim noi ce-i mai bine pentru ei!
Si mai degeaba incearca cineva sa ne spuna ca pe la doi ani la majoritatea copiilor incepe o perioada de mofturi culinare care tine pana pe la 6 ani. Cum, dom’le, sa aiba ei preferinte pe culori sau alimente care sa-i tina ani buni?! Dar cine e stapanul in casa?! Io l-am facut, eu il indop!
Pe de alta parte, ii punem putin la dieta. Ca am auzit noi pe nu stiu de grup de facebook ca nu se combina cartofii cu carnea. O doamna tehnician nutritionist a dat copy paste la ceva explicatii din Dieta Rina si pac! luam de bun si transpunem la copii.
Toate ghidurile si recomandarile in diversificare care recomanda la pranz carbs + proteina + legume sunt niste tampenii odioase. O sleahta de medici si nutritionisti din lumea intreaga care lucreaza zilnic la politici de sanatate publica pentru populatia de varsta mica nu au cum sa stie mai bine decat doamna tehnician nutritionist sau alti guru ai dietelor pentru adulti. Nu au cum! E ilogic, cum ar spune vulcanienii.
Daca mai indrazneste careva sa ne spuna ca ciorba nu are densitate nutritionala tocmai minunata pentru un copil, ii aruncam borsul in cap. Iar apoi ne plangem pe la colturi ca progenitura nu mananca si felul doi la pranz.
Ciupercile sunt bau bau ca-s „grele”, spanacul are oxalati, morcovul nitriti… Grisul sa piara de pe fata pamantului! Ca noi nu intelegem ce e aia aimentatie variata si diversificata si avem impresia ca un bol de gris la doua saptamani sau 3 ciuperci pe luna o sa-l bage in spital pe viata.
Dar carne musai trebuie sa fie in farfurie. Mai multa decat e recomandat, ca doar cu carne multa crestem mari. Porc exclus, ca ne-a intrat noua in cap ca un muschi de porc e mama raului pe lumea asta. Mai bine pasaret. Nu rata, ca e grea si aia. Si de peste ne ferim ca de naiba! Ca da alergii sau mai stiu eu ce.
Se mai gasesc si nebuni pe lumea asta care inca spera ca parintii vor pricepe ca copiii nu sunt rate de indopat. Unii sunt specialisti in sanatate publica care fac infografice cu ce inseamna o portie minima normala pentru toddleri. Altii sunt doar visatori notorii care iau ghidul respectiv, il traduc frumos in limba romana, il pun pe un blog cu mentionarea sursei si incearca sa explice parintilor panicati ca ai lor copii mananca suficient cat sa isi asigure nutrientii necesari sa creasca.
Bineinteles ca nimeni nu pricepe nimic. Ideile preconcepute nu se scot din cap nici cu forcepsul pentru ca daca nu simtim ca am dat gres ca parinte cum ne mai putem justifica existenta!? Daca copilul nu e gras si frumos dupa standardele vecinilor si rudelor, suntem niste ratati.
Asa ca mergem acasa, pornim desenele, aducem si cateva jucarii, legam copilul in scaunul de masa si incepem sa facem avioane cu lingura. Copilul de 3 ani trebuie musai sa manance x grame. 3 boabe de strugure si 1 stiks nu au cum sa fie o gustare ok! Cine a mai auzit asa ceva?!
Si daca tot nu vrea si nu vrea, ii dam macar niste pufuleti si ceva dulce ca sa aiba si el, saracul, ceva in stomac.
Noi sa fim grasi, ca sanatosi la cap chiar nu mai conteaza. Iar terapeutii stau si someaza ca nu e nimic neinregula cu noi. Nimic!
Lasand gluma si nervii la o parte, va las mai jos niste linkuri in caz ca va intereseaza cat de putin le este de ajuns unor copii asa de mici. Eu mi-am si imprimat o varianta adaptata a infograficului si am lipit-o acasa pe perete ca sa nu mai am vreodata impulsul sa cred ca ai mei copii nu mananca destul.
Ghidul in original: https://www.nutrition.org.uk/attachments/article/734/BNF%20Toddler%20Eatwell%20Leaflet_OL.pdf
Ma scuzati, ma duc sa fac un plan de bataie sa imi oblig copiii sa manance mai mult.
Jurnal de Belgia 
Cum stii tu sa ma ungi pe suflet! Si sa verbalizezi ce imi sta mie pe limba dar nu-mi iese din motive tehnice :P.
iti scrisesem vreo 2 comentarii lungi si cu linkuri…pliz pliz zi-mi ca e prin spam si ca nu pierdut :D…
Whatever, ziceam ca sunt obiceiurile noastre ancestrale trimise peste generatii pe care le copiem inconstient, cu argumente, si ca fiecare tara si regiune are reguli alimentare diferite si ca le fiecare cativa ani se schimba complet, si ca fiecare familie are nevoi diferite. Si ca ceea ce e bun pentru tine pt noi s-ar putea sa nu fie – de ex. noi mancam mai multe legume si chestii crude decat carbohidrati dupa discutie cu pediatrul ce a facut evaluare familiei si bolilor pe ultimile 3 generatii, aflat ce ne place, pe modul de viata al nostru, si trasat recomandari, asa ca evident ce fac eu e potrivit pentru noi si nu pentru altii, dar si ca eu nu sunt de acord cu prea multe chestii la gustari.
Zisei si de scandalul de coruptie din ministerele de sanatate francez si din cdc.
Si nu uita, cel mai bun reper ca ce facem e bine e dat de starea de sanatate. Am ales de ceva ani sa stau pe langa ceva oameni in jur ce nu au trecut pe la marmacie de multi ani si cred ca solutia sta in simplitate si firesc, naturalete.