Pe langa nesuferiti, mai sunt si amuzanti

Daca tot ce ar fi de capul copiilor mici ar fi doar urlete, cacuti si pisulici, specia noastra ar fi fost de mult pe cale de disparitie. Dar, pe langa salturi mentale, muci garla si nopti nedormite, mai au si talentul sa fie amuzanti.

Bulbuc azi dimineata a cerut lanterna. I-am dat-o, a aprins-o si a inceput sa o proiecteze pe pereti. Misto! Nimic deosebit, transmite semnale cu fum de genul asta de cand avea vreo 10 luni. Doar ca azi dimineata a dus jocul la nivelul urmator.

„Becule?! Becule?! Unde esti?! Hiiii! Fuge becul! Hiii! Vine becul! Becule?! Becule?! Te pind!” Asta in timp ce „alerga becul” prin casa si eu incercam sa ma spal pe dinti fara sa lesin de ras si sa inghit periuta. (Stie foarte bine ca nu poate sa prinda becul. :))) )

Ieri dimineata in timp ce tat-su incerca sa se imbrace, ea se baga in dulap. A luat toate rafturile la care poate ajunge la rand. Si cugeta cu voce tare… „Malvina nu incape aici. Multe lucruri aici (ridicat din umeri aferent si niste grimase de te intrebi de unde le-a furat). Malvina incape dincolo. Aft mic. Alalalt aft mare. Malvina incape.”

Acum ceva saptamani cautam disperata periuta de silicon sa ung un muschi de porc bagat la cuptor. Bineinteles ca nu am gasit-o, m-am si calmat cu cautarile. Am gasit-o cateva zile mai tarziu alaturi de un polonic mic si lingura de inghetata in carutul de papusi. Nu se stie pe unde zacea bebelusul care ar trebui sa ocupe carutul.

Duminica am fost in parc. M-a facut sa ma urc pe o scena cu ea si sa ne hlizim impreuna. In timpul asta Gulie statea in carut si se uita la noi si radea in hohote.

Asta ne aduce la Gulie, care da si el semne de nebuneala specifica familiei (includem si cochonii aici). In perioada asta rade in hohote daca ma duc inspre el si ii spun Baba Ganoush. Noroc ca vorbesc un pic de „mancare libaneza”. :))))

Cand ii bag pe amandoi in cada, iese cu aparaie in baie. Genul ala ca te gandesti serios sa iti iei barca ca sa poti ajunge de la usa la cada. In primul rand se amuza copios stropindu-se unul pe altul cu apa. Rad in hohote si se improasca. Ea cu mainile, el cu mainile si picioarele. (Da, stiu ca nu are nici 6 luni si „cartile” zic ca un copil asa mic nu „socializeaza”. Dar eu zic ca poate e cazul sa refacem niste studii. 😉 )

Apoi Bulbuc trece la nivelul urmator. Ia apa in gura din cada (deja vad fete oripilate si pe cale sa vomite! :D) si o scuipa cu jet in baie. Ma mir cum de Mr. G nu s-a plictisit de 2 ani si ceva sa o roage sa nu mai bea apa din cada. Eu nici macar nu mai insist.

Revenind la Gulie, ca orice copil de varsta lui, are o pasiune pentru sosete. Ale altora, nu ale lui. Spre deosebire de Bulbuc, nu isi extrage sosetele din picioare ca sa le suga apoi. In schimb, cand vede vreo soseta prin casa, hop si el sa o guste putin. De cele mai multe ori sunt sosetele sora-sii. Alea groase antiderapante pe care am platit o groaza de bani doar doar nu mai umbla desculta pe gresie. Dar zac cu gratie prin casa pana le prinde frate-su sa le suga nitel.

Luni am stat acasa cu el si, cum incercam eu sa zac asa pe canapea si sa beau o cafea, ma simt uda pe la degetele mari de la picioare. Si muscata. Copilul imi sugea de zor destele de la picioare. L-am lasat in pace sa pot sa-mi beau si eu cafeaua in liniste.

Cea mai minunata imagine a Bulbucului care imi vine in minte e felul in care alearga ca o caprita pe strada de ii sar zulufii in toate partile. Arunca din picioare de zici ca se dezintegreaza. E tare amuzanta.

Cam asa uit eu de noptile nedormite. 😉