Copiii au nevoie de rutina. Adica de un program care sa fie respectat cu +/- 30 minute la deal sau la vale.
Rutina ii face pe copii sa se simta in siguranta pentru ca stiu ce urmeaza, cunosc ritmul zilei lor. Ii ajuta si sa inteleaga curgerea timpului si ii pot fi explicate momente din viitor cu ajutorul programului sau. Cutare lucru se va intampla maine dimineata dupa ce mancam. De exemplu.
Rutina ii poate ajuta si sa se integreze mai usor in colectivitate. Un copil care e obisnuit cu un program cat de cat fix, care se trezeste aproximativ la aceeasi ora zilnic si mananca in aceleasi momente se va adapta mai usor la gradinita unde structura e cam aceeasi.
Programul de masa ajuta mama sa gestioneze foamea copilului, sa inteleaga de ce e marait. Programul de masa ajuta si copilul sa inteleaga cand e timpul sa manace, sa invete ca nu exista rontaieli permanente (o sa-l ajute mult in viitor) si ca, daca refuza o masa, va manca la urmatoarea. Daca are chef, normal.
Si cam gata cu introducerea. :)) Sa revenim la plozii din batatura.
De cand cu cresa, Bulbuc are un program stabil in timpul saptamanii. Iar de cand are doar un somn pe zi, are cam acelasi program si acasa in vacante sau week-end. Cu o singura varatiune: mai lenevim in pat si, in loc de mic dejun si gustare, avem un mic dejun mai tarziu.
Gulie a picat in programul ei, care a devenit si al lui. Trezitul de dimineata l-a ajutat sa se organizeze la cresa.
Mie imi place faza cu programul cat de cat asezat. Ne ajuta pe toti sa nu o luam pe ulei. mai ales pe Bulbuc sa nu fie prea obosita sau infometata si sa urle din toti rarunchii cateva zeci de minute.
Doar ca… De prin ultima luna de sarcina cu Gulie, adica de cand m-a ajuns gafaiala din urma, s-a cam stricat feng shuiul. Stare de fapt care s-a accentuat dupa ce am nascut pentru ca piticul are un program in timpul zilei putin in contratimp fata de al ei. Adica nu doarme la pranz si are somnul putin mai haotic in timpul zilei. Ca de mancare incercam sa le dam la aceleasi ore.
Mai mult, sambata amandoi trebuie insotiti la bazin, fiecare la alt bazin. Daca vreunul din adulti e lovit in aripa de vreo viroza, orice urma de program se duce pe apa sambetii. Sau daca mai avem bilete pe la vreun teatru sau concert pentru copii.
Ultimele week-enduri (cam de cand merg amandoi la cresa si eu la munca) au fost HA-O-TI-CE. Intre ora de trezire si cea de somn, totul a fost alan dala. Atat de alan dala ca in ultimele doua sambete am luat pranzul pe la 5 dupa-amiaza.
Duminicile o mai scoatem la capat cum, necum…
Dar luni dimineata mi-am dat seama ca daca nu ar fi cresa sa aiba bietii copii un program structurat, cred ca ar fi razboi permanent la noi in casa. 😀
Pana una, alta, traiasca haosul din viata noastra. 🙂
Jurnal de Belgia 
Da’ mie nu imi iese program si rutina nici ca adulta, cum sa mai am pretentia la copil?
Voua va iese? 😀 😀 sau sunt eu o defecta.
Ce mult ma ajuta sa citesc experiențele altora. De când am plecat din Germania, nu am reușit nicicum in doua luni și jumătate sa fac un program, mereu se găsea cineva/ceva sa ne strice planurile. Suntem in Austria de doua zile, dar pentru ca mai avem multe de pus la punct, iar bebe și câinele încă nu s-au obișnuit cu noua locuința, pare ca și aici mai durează pana ne intram intr-un ritm anume. Ma simțeam vinovata ca nu pot gestiona lucrurile, ma bucur sa citesc ca din diferite motive se poate întâmpla și altora.