Mai multe insirate azi, ca am avut un week-end plin. 🙂
Uituceli – colet imens
Mi-am amintit ce voiam sa va povestesc saptamana trecuta cand am fost nedormita, dar am uitat. Asadar, am pus o comanda pentru porcusorii de guineea, cum facem in fiecare luna, livrare la domiciliu nou. Minunat, doar ca nu s-au aliniat planetele sa fie livrat cat inca eram si noi prin concedii.
Primesc mesaj cum ca o sa fie livrat luni, 2 octombrie. No, pachet mare si greu, baba scarii (avem si noi una!) nu are cum sa-l urce in lift si sa mi-l lase la usa. Daca as ruga-o, s-ar chinui, dar nu vreau sa o am pe constiinta. Asa ca pregatesc un biletel si il lipesc langa sonerie rugand tipul de la livrari sa lase monstrul fix acolo jos in hol. Adica intre usa de la strada care nu se incuie si cea interioara care se incuie.
Am plecat de acasa intrebandu-ma daca o sa mai gasesc coletul ala sau altcineva o sa se indoape cu pelete si fan si o sa doarma in puppy pads. Multe puppy pads. M-am intors acasa si l-am gasit trecut de usa interioara, in siguranta in scara blocului.
Muuuulte servetele umede
Cat am stat cu copiii acasa obisnuiam sa imi fac singura servetelele umede de folosit in intimitatea casei noastre. Alea din comert nu ma incanta, la baie nu am reusit niciodata sa ii spal doar pe fund.
Pentru asta am nevoie de niste role de servete de bucatarie dintr-o hartie mai tapana, care se rupe greu. Pe astea nu le gasesc la supermarketul de langa casa, ci la altul mai departe (10 minute pe jos) unde nu putem ajunge decat sambata. Am zis sa fac stoc inainte sa incep munca si am luat vreo 8 role.
Doar ca… Astea facute in casa nu rezista mai mult de 7-10 zile. Apoi isi schimba usor mirosul si eu nu le mai suport. Iar de cand copiii merg la cresa si Bulbuc nu mai poarta scutec, folosim mult mai putine. Deci am facut stoc pe degeaba. Bine ca ocupa loc in casa. Dar asa-i cu creierul de mama de doi.
Slavul tot slav
Ma duc sambata la bazin cu Gulie. Intru in bazin in timp ce tura dinainte se pregatea sa iasa. Conversatie cu un nene ce insotea o bebelusa (in paranteza gandurile mele : D ):
El: Ce frumos e fiul dumneavoastra!
Eu (normaaaal, ca doar eu l-am facut!): Multumesc.
Fac cativa pasi cu Gulie, tipul revine.
El: Cum il cheama?
Eu (dand ochii peste cap in mintea mea) : Glad
El: Dar pe tine?
Eu (Hopa! Suntem la per tu!) : Mirona
El cu un ranjet larg: Ea e Tova (??) si eu sunt Vasilis.
Eu (asta explica multe!) : Incantata de cunostinta!
Si mi-am luat feciorul si l-am dus la plimbare prin bazin… Si mi-am dat seama ca imi luasem costumul de baie pe dos. Poate asta i s-a parut asa atractiv lui Vasilis – spiritul meu nonconformist.
The Mother of All Tantrums (adica cel mai mare tantrum din istorie)
Bulbuc a mancat aproape nimic sambata si a sarit si peste somnul de pranz. Am luat-o fix asa si am dus-o la un botez. Am stat cu frica in san ca o sa se dezlantuie.
Dar… A reusit sa cerseasca doua rondele de porumb de la o alta fetita care era in biserica, a mancat niste afine de la mine si a rezistat eroic pana am ajuns la restaurant, unde a mancat niste mozzarella si vreo doua rosii.
S-a purtat impecabil, nu s-a crizat de m-a lasat si pe mine masca. Nu e o tantrumoasa de felul ei, dar totusi! Copil de 2,5 ani nemancat si nedormit si suprastimulat mie imi suna a criza garantata. Deja eram pregatita sa se dezlantuie acasa.
Numai ca… A asteptat sa-l culc pe Gulie la 19.45 si la 20.05 deja dormea si ea. Soc si groaza!
Botezul catolic
Progeniturile noastre nu sunt botezate din diverse motive. Noi ne tinem departe de astfel de manifestari, ne e teama de mers la restaurante, machiaje si act de prezenta. Ieri nu am vrut sa stau departe, mai ales ca era un botez catolic si nu mai vazusem.
Parintii din doua culturi opuse: ea columbianca, el neamt. Serviciul in spaniola. In biserica vreo 20 de persoane din care vreo 7 copii. Unii alaptati fix acolo, altii plimbareti, alergatori si saritori, toata lumea relaxata.
Dupa botez, receptia. Adica un bufet rece intr-o atmosfera familiala in restaurantul unui hotel de langa biserica. Sandvisuri, copii chiraind si alergand peste tot.
Mi s-a parut atat de lejer totul. Facut special pentru suflet.
Porcusorul deprimat
De ceva vreme Worf scade in greutate si refuza sa manance chiar si peletele, care erau preferatele lui. La un control superficial facut acasa nu pare bolnav. Dar daca nu reia rontaitul serios risca sa i se deformeze dintii.
Mi-am tot batul capul sa descopar ce o fi avand. Si aseara m-a izbit: e deprimat! Ca de ceva vreme nu a mai avut nimeni energie sa il scoata din cusca si sa-l mangaie si sa-l bibileasca.
L-am luat aseara, s-a facut placinta pe picioarele mele si incepuse sa toarca. Dupa ce l-am pus la loc in cusca a inceput sa roada pelete. Asa ca o sa ne facem program de mangaiat porcusorii seara, dupa ce se culca copiii. Sau o invat pe Bulbuc sa faca asta.
Amu ma duc la munca…
Jurnal de Belgia 
La ce ora te-ai apucat sa scrii dimineata??? ca eu cu un copil mare care doarme toata noaptea (noapeta asta a venit in pat la noi si mi-a dat niste shuturi generoase) si de dimineatza de la 7 sufar in pozitie bipeda 😀 😀
Si nu ai zis nimic de cornuletzele alea bestiale pe care le-am mancat duminica si care par simple dar nu o sa le fac in curand din motive de pierdut rabdare de invartit 1000 de cornuletze si varat in cuptor si pazit cuptorul 😀 😀 .
Pentru servetelele umede, am avut comenzi de la 2 mamici sa le fac din material ca prosopul, dimensiunile cerute fiind gen 15×15 sau 15 x 20 cm. Spalabile la masina, ca orice prosop. Le-am facut din 2 straturi: una bumbac eponge (prosop) si cealalta bumbac colorat (asa o fo cererea), dar merg facute si din 2 straturi de eponge.
Eu o sa incerc cornuletele alea… Am si ceva gem fara zahar. Dau la copii. 😀
curajoasa mica 😀 😀 😀 . Dar as putea sa fac si sa o pun pe fata si sotz sa le ruleze, si la mijloc sa fac un amestec de nuci …
(desertul de sapt. asta fuse cu un rasturnat in tava de ceva oua amestecate cu faina, unt, zahar, si o portocala -minunat).