De când am copii sunt o prietena nesuferita

Cine are impresia ca dupa ce vin copiii nu i se schimba viata, se insala amarnic. Sau face armata cu copiii… Sau a avut un noroc chior de un copil care adoarme singur si doarme toata noaptea fără sa fi facut parintii ceva.

Dar sa revenim in ograda proprie…
Cand am venit cu Bulbuc acasa de la maternitate aveam niste gânduri nastrusnice cum ca copila nu va dormi cu noi in pat si o vom invata rapid sa doarma toata noaptea. Ei, na! Ea a avut alte planuri.
Se pare ca Bulbuc considera ca maturizarea somnului e ceva pe ce nu merita sa isi consume energia cand poate lejer aa invete chestii mult mai interesante. Orice am mai încercat noi mai… dur s-a soldat cu cresterea nivelului de stres la ea de pur si simplu simteam ca nu e cazul sa insistam. Asa ca m-am / ne-am resemnat si dam înainte.

Asadar Bulbuc încă se trezeste noaptea de cateva ori sa  sugă. Nu vrea apa, nu vrea lv, nu vrea sa doarma cu altcineva daca eu sunt acasa. Iar noi nu vrem sa o obligam. E unul din principiile noastre pe care multi nu îl inteleg.

Acuma mai e si Gulie in peisaj. Har zeilor, el e mai usor de „administrat”. Nu ca as fi eu mai relaxata, ca e fix din contra. Ci pentru ca asa e el. Doarme mai bine parca si urla mai puțin.

Doar ca… Eu sunt si mai nedormita. Ca nu întotdeauna se trezesc in acelasi timp. Ca uneori asta mare pica greu. Ca alteori Gulie se lupta cu un caca noaptea si pana nu iese nu se calmează – se foieste, icneste, ba chiar se trezeste si se joaca. Rar, ce-i drept.

Consecinta directa a noptilor mele nedormite e nivelul de energie care e cumva la cota de avarie. Fac eforturi disperate sa nu scada sub aceasta limita.
Pe ce îmi consum energia rămasă? Pe atentia acordata copiilor, ei având nevoie de asta ca de aer. Pe anumite proiecte personale pe care eu le consider importante pentru evolutia speciei. Pe munca de la serviciu. Pe porcusori care au si ei nevoie de îngrijire. Si pe Mr. G care indura eroic.
Uneori (rareori) mă mai mobilizez si ies prin oras. Mai greu de când cu doi, ca nu as lasa-o acasa nici pe Bulbuc (vreau sa petrec cat mai mult timp cu ea), iar pe Gulie chiar nu pot ca sursa de hrana e la mine si prefer sa pastram pentru altceva stocul de lapte muls.

Ce „uit” sa fac are de obicei legatura cu prietenii buni pe care parca subconstient sper sa nu ii supăr / ofuschez prea tare. Uneori chiar uit, alteori doar aman si aman pentru ca efectiv nu mai pot sa le fac pe toate.
Raspund greu la mesaje, nu raspund la telefon, uit zile de nastere, rareori initiez eu conversatii sa vad ce mai fac oamenii etc.

Sunt o prietena naspa in ultima vreme. Eu mi-as da cu flit probabil daca as fi in locul lor. Aparent, cel puțin unii dintre ei, stau cuminti si asteapta sa îmi treacă. Si le multumesc pentru asta.

Mamicia poate sau nu sa fie coplesitoare. Pentru mine e doar devoratoare de energie. Dar am ales sa facem lucrurile in felul asta, deci îmi asum ca s-ar putea sa rămân fără prieteni pe când or dormi copiii mai bine. Sper totusi măcar cativa sa isi mai amintească de mine.

Ma scuzati, mă duc sa mai ignor ceva mesaje si sa mă pregătesc de acomodarea lui Gulie la cresa.