Am ajuns sa recunosc o viroza numai uitandu-mă la fii-mea. Bulbuc nu e o viroza, dar se imprieteneste cu diversi virusi de cateva ori pe an.
Acum 3, 4 săptămâni am avut parte si de prima viroza in patru.
Totul a început cu Bulbuc si o tuse usoara. Tuse care a evoluat rapid înspre imi-scuip-plamanii-cand-tusesc-dar-nu-va-speriati. Isi scuipa fata plămânii si noaptea. Ca orice mama denaturata si super relaxata care isi cunoaste bine copilul din dotare, am tratat cu indiferenta.
(N.B. Stiu cum îmi reactioneaza copilul la diverse bolesnite. Nu înseamnă ca va recomand sa nu mergeti la medic. Ba din contra!)
Cateva zile mai târziu, Gulie ragusit. Plângea ca o moara hodorogita. Ne-am uitat la el, am văzut ca nu sufera, nu haraie, nu face febra si l-am lăsat in pace. Mai ales ca refluxul lui poate da si astfel de reactii.
Numai ca a doua zi dimineata iaca si temperatura la domnisor. 38 din prima. A scăzut fără sa ii fac nimic, dar totusi plodul avea 7 săptămâni… Ne-am impachetat si ne-am dus la pediatru.
Un mic rosu in gat, o usoara laringita, nimic serios. (Am facut analiza de urina pe loc si recomandarea a fost sa facem analize de sânge daca revine temperatura.) Viroza cel mai probabil, nu tratam.
Dupa vreo doua zile începe si Gulie sa tuseasca. Rau. Fix ca sora-sa. Cu impresia de scuipat plămâni cu tot. Ne-am uitat iar la el, i-am luat temperatura frecvent. Era „curat”, deci l-am lăsat in pace.
Înspre sfarsitul săptămânii începe si Mr. G simta usturimi in gat, sa necesite robinet la nas si, in general, sa sufere ca un bărbat. Ghinionul lui ca sâmbătă seara a trebuit sa rămână acasa cu amândoi tusiciosii ca eu eram ocupata cu Rock Werchter.
Pana la urma saptamana trecuta erau cam toti curati, alungasera viroza din casa. Credeam eu…
La începutul săptămânii asteia am început si eu sa behai usor. Mai la ora somnului asa. Deja îmi făceam planul sa mă duc la farmacie sa iau un sirop. Dar am scăpat muuult mai ieftin – am tusit zdravăn intr-o dimineata si am expectorat cam tot.
Acum stam cuminti si asteptam următoarea viroza…