Dorintele ei, limitele noastre

Stiti cum e viata cu un toddler? Amuzanta! Asta daca nu o iei in tragic si te lupti cu ei pentru orice chestie.

Toddlerita noastra, sau „copilul anteprescolar” cum ar fi in limba romana, e o figura si jumatate. ca orice alt toddler, normal, ca nu are ea doua coarne in plus. Si, lasata si incurajata fiind de mica sa isi exprime dorintele si sa le puna in practica, acuma avem parte de niste experimente / experiente inedite.

Cum, necum, noi am lasat copilul sa decida in masura posibilitatilor sale cognitive. Ba chiar am si incurajat-o sa faca asta.

Cand era foarte mica, cred ca avea cam 3 luni, stiu ca i-am explicat cuiva care voia sa o ia in brate in timp ce ea tragea de niste jucarii atarnate ca sa faca bine sa astepte. Copilul e ocupat, asa ca sa-l lase in pace.

Pe la 4,5 luni, desi ma-sa avea alte idei nebune in cap si un teanc de tabele, copilul a cerut cu vehementa banana. Am mers pe mana ei. Inclusiv cu introdus mese. Contrat tuturor grupurilor de Facebook romanesti, dar in concordanta cu pediatrul si ESPGHAN. Dupa ce am citit un teanc de recomandari oficiale, am inteles ca „copilul stie, simte”, ca sa citez o gluma de la noi din casa. Intre timp am aruncat si tabelele de diversificare.

Pe la 5,5 luni deja copilul nu mai tolera sosetele. Le-a mai tinut in picioare un pic pe timpul iernii. In rest, jos cu ele. Am primit sfaturi sa o imbracam in strampi, ne-am uitat lung si am intrebat care ar mai fi amuzamentul. 😀

Cu cat a inaintat in varsta, cu atat a inceput sa fie mai implicata in deciziile care ii privesc viata de zi cu zi. De cateva luni a inceput sa-si aleaga hainele cu care vrea sa se imbrace. Nu in fiecare zi, dar are momente cand imi spune clar ca nu vrea un anume body.

Alege uneori si ce vrea sa serveasca la cina. Sau unde vrea sa stea la masa. Sau in ce camera sa doarma. Si intotdeauna decide ea incotro mergem la plimbare, daca nu iesim cu vreun scop anume din casa.

Din pacate, nu a putut alege unde sa mearga la cresa si cand. Nici ce gradinita sa frecventeze. Astea sunt deciziile noastre.

Dar, sa nu confundam! Faptul ca poate alege chestii de genul asta sau cu ce jucarie sa se joace, nu inseamna ca nu are limite. Ba chiar exista si unele foarte clare care tin de siguranta ei si a altora. Sau de igiena alimentara si a vietii.

Doar ca, in ultima vreme, fata noastra a inceput sa isi exprime personalitatea mai pregnant. 😀 Pe cale de consecinta se nasc noi limite sau unele din dorintele ei „bizare” sunt acceptate pentru ca, oricat de ciudate ar fi pentru un adult, pentru un copil de varsta ei sunt doar experimente din care mai invata una, alta. Mai mult, decat sa plecam suparate de acasa sau sa ne petrecem seara botoase, mai bine o las in plata zeilor si imi aleg cu griija bataliile. 😉

Dar sa va povestesc cateva din bizareriile Bulbucului. Bineinteles, sunt trecatoare. I se pune pata, o tine o perioada, apoi ii trece.

Plusurile. De pe la 10 luni, de cand cautam disperata maimuta de la Ikea, a inceput sa care dupa ea la cresa cate un plus. Sau doua. Dupa ce i-a trecut de maimuta a inceput sa le ia prin rotatie. Am carat si un iepure cat ea de mare.

Cizma. A avut o pereche de cizme albastre. Am pierdut una. I-am luat altele, tot albastre, dar nu identice. Am pastrat-o pe cea singura. A mai gasit-o, desi noi credeam ca am ascuns-o bine. Cateva seri a umblat prin casa ore in sir incaltata cu acea cizma. ba chiar am si iesit o data la plimbare, o zi intreaga, cu cizma aia pe piciorul stang. Am fost doar fericita ca am convins-o sa ia o alta cizma albastra si pe cel drept.

Acum vreo cateva saptamani, intr-o duminica dimineata, a iesit in sosoni pe strada. Adica in niste cipici gen sosete flausate. Pe care a refuzat sa-i poarte luni intregi prin casa, dar brusc a vrut sa-i poarte pe strada. Si mai era si umed si frig afara. Dupa impotriviri cu lacrimi de corcodil, am zis ca fie ca ea. Si am luat cizme si sosete la pachet. In autobuz am reusit sa o conving ca sosonii sunt super murdari si m-a lasat sa-i pun cizmele. Fara lacrimi…

Duminica a dormit o ora si jumatate cu casca de bicicleta / trotineta pe cap. Ca nu a vrut sa o dea jos si i se inchideau ochii de somn. Noroc cu perna de alaptat ca am proptit-o acolo si nu a parut deranjata… A si mancat cu casca pe cap. Deja ne temeam ca o sa intre si in bazin cu casca aia.

Luni dimineata i-am prezentat o fusta noua. Dragoste Obsesie la prima vedere. Era cat pe ce sa iasa fara colanti pe sub fusta, doar in bulanele goale. Desi erau doar 5 grade afara, am fi lasat-o. Ca facem 10 minute pe jos pana la cresa si ma indoiesc ca ar fi inghetat.  Totusi a acceptat pantalonii.

Luni seara a decis ca vrea sa doarma cu fusta si fara pantaloni de pijama. Dupa ceva incercari de a o convinge ca are nevoie de pijama, am lasat-o in pace si a reusit sa doarma si in fusta. :)) Normal ca azi dimineata a mers tot cu fusta aia la cresa. Acuma ma intreb doar cate zile o s-o tina obsesia si daca trebuie sa ii mai iau una ca sa nu ma trezesc ca umbla jegoasa.

Asa ca viata cu un toddler e amuzanta. Tare amuzanta.

Inainte sa inchei, va las cu cateva din limitele si permisiunile noastre, poate ajuta pe vreo careva:

• trecem strada doar pe la zebra (tat’su mai calca pe bec. Agrhhhh!), doar de mana si clar nu ne oprim asa in mijlocul strazii sa mai admiram vreo gaza
• cand iesim la plimbare „oamenii merg pe trotuar, masinile merg pe strada”
• „pe trotineta mergem doar cu casca pusa”
• in general, mancam la masa asezati, fara sa ne jucam cu diverse. Saptamana trecuta a incercat sa isi ia telefonul la masa. (Da, are un telefon fara sim pe care il mai butoneaza uneori. Nu are jocuri sau poze pe acolo. Doar ii place sa apese pe iconite si sa „scrie”.) A iesit cu „scandal”. I l-am luat si i-am explicat ca niciunul din noi nu face asa ceva, deci nici ea. A avut de ales intre telefon si paste. Dupa 10 minute de bocit de ziceai ca o tai a ales pastele. Uneori luam gustari pe canapea. Dar e uneori, adica rareori.
• de pe calorifer ne dam jos frumos. Nu faceti ochii cat cepele. :))) Se urca pe canapea, apoi pe calorifer si sta si se uita pe geam. Noi am invatat-o. Dar cand a inceput sa vrea sa sara de pe calorifer, am dat-o jos val vartej si i-am impus limite.
• in pat nu ne jucam (dupa ora 21.00). Daca nu adoarme pana la 9 si o apuca joaca cu diverse, o dau jos din pat si o trimit sa se joace in living. Normal ca nu vrea (de cele mai multe ori), asa ca macar sta calma in pat si canta sau povesteste.
• porcusorii de guineea nu sunt la dispozitia noastra. Au si ei o viata si ii lasam in ace sa manance, doarma etc.
• cutitele ceramice si cele cu zimti si varf ascutit sunt interzise. Celelalte boante de masa am inceput sa nu i le mai tragem din cale de vreo cateva luni. Nu in sensul ca i le dam in mana si o lasam sa se joace nesupravegheata cu ele, ci in sensul ca daca suntem la masa si vrea sa „taie”, o ajutam.
• nu are voie sa se catere in biblioteci, pe masa etc. Nu din considerente de ordin social (ca nu-i frumos), ci pentru ca este periculos. In rest, poate sa faca ce-i pofteste inima in casa.

Cred ca astea ar fi cam toate limitele pe care le are acuma…

Ma duc sa cuget daca ii mai iau o fusta sau nu. Foarte probabil ca daca ii iau, brusc nu mai vrea sa o poarte. 😀