Responsabilitatea formatorului de opinie

Da, bine ca m-am trezit eu desteapta sa spun asa ceva. Adica ca un formator de opinie are vreo responsabilitate… Mai ales unul care bantuie liber pe Internet ascuns in spatele unui nume de site pe care pune informatii de interes pentru anumite parti din populatie si pe care le ia de pe unde numai zeii pot ghici.

Dar hai sa incerc sa fiu mai coerenta. 😀 Si o sa ma leg de un aume subiect, ca cu asta intru in contact zilnic. Dar va jur ca pe orice subiect ati cauta, cam tot asta e rezultatul. 😦

Exista tot felul de bloguri/siteuri in limba romana care vorbesc despre nutritia copilului mic. Adica despre diversificare. Cred ca peste 60% din ele nu citeaza o sursa pentru articolele lor. Dar pun grafice frumoase, tabele restrictive si recomandari obsolite. In plus, nu mai fac un update la site cu informatii la zi, ca doar ce rost are?! Au reclame pe site, parteneriate, banul vine, viata merge inainte.

Mai exista si site-uri care citeaza sursa. Indoielnica, de cele mai multe ori, dar o citeaza. Adica macar poti intra sa vezi de unde au scos aberatiile informatiile. De multe ori sunt alte bloguri la fel de ilustre formatoare de opinie fara baza stiintifica, dar in limba engleza. (Daca tot pricepi sa citesti in engleza, de ce nu poti sa te duci direct la OMS sau ESPGHAN?!)

Si mai sunt vreo cateva care chiar sunt documentate. Si care incearca din rasputeri sa citeze surse, sa traduca corect, sa… Numai ca pe astea nu le crede nimeni, ca doar celelalte 90% zic altceva.

Care-i problema mea?! Pai problema mea e ca toti astia care scriu de bezmetici de pe telefon in timp ce stau pe WC nu prea fac diferenta intre „recomandari oficiale generale” si „recomandari particulare copilului meu”. Si nici intre „recomandari oficiale” si „opinia mea proprie si personala”.

Adica, una e sa ai un blog, cum e asta de fata, care vorbeste asa, in general, despre viata ta si mai arunci uneori un articol despre cum ti-ai diversificat copilul. Am citit la Dana Rogoz, parca, asa ceva. Dar se vedea de la o posta ca e un articol de opinie, ca era varianta care li s-a potrivit lor etc.

Alta e sa ai un blog / site care are un titlu general si comprehensiv (diversificare, de pilda) si sa postezi articole nedocumentate. Sau articole care iti exprima opinia personala, dar pe care uiti sa le marchezi ca atare.

Cel mai tare imi (dis)plac articolele care tot baga in fata exprmari de genul „se recomanda”, „OMS recomanda”, dar cumva uita sa spuna cine si unde recomanda sau sa puna macar un print screen. Si traducerile dupa ureche (tendentioase, trunchiate si care sa serveasca scopului) din ghiduri OMS ma dau de asemenea pe spate. Sau utilizarea unor termeni medicali dupa ureche.

Chiar ieri incercam sa ii explic cuiva ca atunci cand spui „alimentele x si y nu se combina. punct.” ce se intelege e ca la niciun copil / adult alimentele respective nu ar trebui vreodata combinate ca mori, naibii, cu putrefactia in stomac. (Complet aiurea, ca nu exista asa ceva la un om sanatos clinic, dar trecem peste ideea asta…) Si ca nu poti sa afirmi asta pe un site ultra citit si care se declara „site de diversificare” pentru ca toata turma de mame care citeste o sa te creada pe cuvant si o sa scada drastic rata de absorbtie a unor nutrienti in organismele bebelusesti si, brus, devii responsabil pentru anemia sau carentele lor.

Bineinteles, persoana in cauza, luata la bani marunti, a dat-o la intors ca pentru copilul ei nu merg anumite combinatii. Total de acord! Eu am suferit groaznic de la ceaiul pentru lactatie. Eram ca un balon, ma durigam prin casa de durere. Dar asta nu inseamna ca toate femeile au fix aceleasi efecte si ca ceaiul ala, care altfel cica e bun, ar trebui aruncat pe geam.

Si, bineinteles, ca nici prin cap nu le trece acestori „formatori” de opinie sa isi marcheze articolele ca atare. Adica sa puna acolo undeva ca asta e experienta lor si ca, in genral, recomandarile sunt altele.

Mai mult, iti mai si explica ca ei spera ca mamele nu isi cresc copiii dupa internet si ca au suficient discernamant sa inteleaga ca un articol e un articol. (De obicei asta e momentul in care ma intreb unde a disparut simtul critic si responsabilitatea propriilor cuvinte…)

Am vesti proaste! Majoritatea chiar isi cresc copiii dupa Internet. Sau dupa vecinii care citesc pe Internet. Ca asta e lumea in care traim. (Cauzele sunt complexe, nu ma apuc sa le enumar acum.) Asa ca ganditi de doua ori inainte sa publicati. Si verificati-va sursele!

In alta ordine de idei, Mr. G imi tot repeta ca suntem in epoca post-adevar si ca sa ma calmez ca nu am cum sa-i salvez pe toti. Avand in vedere ca „post-truth” a fost desemnat cuvantul anului 2016 de catre Dictionarele Oxford, banuiesc ca are si el dreptate.

Amu’ ma duc sa mai salvez vreo doi copii care risca sa ingroase statisticile celor peste 60% de plozi cu varsta sub un an diversificati necorespunzator. Nu, Ministerul Sanatatii nu ma plateste cu nimica…

 

 

Publicitate

11 gânduri despre „Responsabilitatea formatorului de opinie

  1. Mai, eu nu cred in conceptul de formator de opinie ca sta si scrie pe blog/facebook si asteapta sa fie urmarit si sa infulenteze. Pur si simplu fiecare isi da cu parerea lui si afiseaza logica lui. Daca cineva sinapseaza cu ea si crede ca poate avea o linie urmarita, ok.
    Problema la romani (si la mine! ) e lacuna de logica si intelegere a fenomenului si nu numai. E si o problema de riscuri, fiecare isi asuma niste riscuri, si aici eu sunt infulentata de bolile din familie (obezitate, alergii) dar si de parerea doctorului (f. preventiv, ma pune sa citesc ingredientele la orice, si ii dau dreptate ca uite ce rezultate meritorii avem: nicio boala, rata de criza alergica scazuta de zeci de ori, doar eu obosesc ci citit si analizat critic). In cazul combinarii alimentelor exista frica obezitatii (citeam ca 1 din 3 din copiii romani e obez, dar nu e bai ca citii ca 1 din 2 romani e supra ponderal deci riscul e mare). Unii nu si-l asuma. Da, sunt boli si de sub-alimentare, si boli de supra alimentare, fiecare alege o cale (mai ales ca una de echilibru e atat de dificil de luat…). Mai adaugam si experienta traumatizanta a foametei care a afectat generatie dupa generatie.
    Si mai e si problema ca prin ro masele cred orbeste in cate o chestie mediatica si contagiata de publicitate (best exemple: lapte cu cereale, la mine colocatarii sunt dependenti de asta, desi le explic si ofer alte variante la mic dejun mai nutritive, ba lui tati i-am zis sa urmareasca documentarul francez unde danone si nestle sunt acuzati de coruptie si publicitate agresiva etc).
    De ex. eu cred orbeste in analize. Cand astea imi arata ca la mine nu functioneaza medicamentul/suplimentul X, atunci zau ca simt nevoia sa imi scriu frustrarea. Dar din pacate aceste analize nu se fac gratuit si independent, ci le fac doar producatorii si iese rezultatul cum vor ei (si ma refer aici la suplimentele nutritive, alimente, medicamente). Cel mai cald exemplu este o amica ce vrea sa isi vanda sapunurile oficial si are nevoie de autorizatii si compozitie la fiecare ingredient folosit iar ca ulei ea cumpara ulei de gatit din supermarket. Ei bine, supermarketul ii ofera o hartie cu ingredientele uleiului unde contine niste chimicale (zau daca mai tin minte care, o sa caut pe gard la facebook la ea), iar acele chimicale care sunt interzise in SAPUN ca fiind toxice. This is our reality: nimic nu e perfect, nici macar WHO.

    1. Mai, apropo de obezitate… Nu cred ca devii obez de la combinat cartof cu carne si legume. Dar devii obez de la cantitatea de cartofi si carne pe care o ingurgitezi, de la sedentarism, rontaieli de chipsuri la TV.

      1. habar nu avem de cauzele obezitatii, sunt atatia factori ca nu intelegem. Da, sunt 10-20% ce mananca mai mult decat normal (dublu cat normal 😀 ) . Dar uite si la sarcinile macrosomiale, diabetul gravidei si greutatea fatului si evolutia bebelusului, atatea cazuri de diabet si tiroide etc. incat incepem sa nu mai vedem echilibrul.
        Problema e ca un bebelus obez are un numar de celule adipoase mai mare decat un bebelus normoponderal, si acestea se divid fiecare in parte pe viitor, asa ca fata ta se va ingrasa mai greu ca fata mea la aceeasi cantitate de mancare tocmai ca nr de celule adipoase din start sunt mai putine.
        Probmela e cand metabolismul o ia razna. Si nu stim de ce.

        Nu stiu cum esti tu, dar sunt alegeri gresite in viata fetei mele pe care le=am facut eu si zau ca daca as fi preferat sa fiu considerata extremista, exagerata, deplasata, doar sa nu mai trec cum am trecut cu ea prin spital.

  2. la un moment dat am vrut sa scriu si eu despre diversificarea lui bebe doi, care a fost un pic atipica din diverse cauze. dar pana la urma am lasat o balta, tocmai din considerentul asta: cine stie care ia de bun ce scriu eu si face fix la fel , nu i se potriveste si imi fac kharma proasta.
    am aruncat un ochi pe site ul la care muncesti cu drag si spor si am gasit informatii pe care nici pediaatrii sau med de fam care se ocupa de copii nu le au acctualizat inca. felicitari si da i inainte. poate, cum spui tu, macar doi trei copii tot vor fi salvati.

  3. Dar, pe de alta parte, ma gandesc ca daca nu scriu, o sa se tot diversifice dupa tabele care urla ca pestele se da dupa un an si ca fasolea e bau bau.

  4. Din pacate, prea multi parinti se documenteaza doar pe internet si inca din sursele cele mai nocive, cum ar fi tot felul de site-uri de tip tabloid care adauga si tot felul de articole de parenting fara nici o logica si responsabilitate. Cred ca este de fapt o problema de educare a publicului, nu doar a formatorilor de opinie. Desigur ca este si responsabilitatea bloggerului sau a autorului de site, dar principala responsabilitate este a celui care citeste si care ar trebui sa stie sa isi aleaga sursele si sa discearna ce este cu adevarat util si argumentat.

    1. aici e problema si a medicului. Eu atunci luam datele si indicatiile de la medic, strict. Aveam pasii clari (bebe cu dermatica atomica de la 2 luni nici nu riscam altceva). Din pacate uite ca nu toti doctorii sunt suficient de documentati.

      1. Daca ati vedea ce se invata in fac de medicina apropo de diversificare… E schema din anii 70′. Fix aia se gaseste si pe site-ul Societatii Romane de Pediatrie. 😦
        Au inceput sa apara si pediatrii la zi cu informatiile. Bineinteles ca mamele ajung speriate pe FB ca uite, pediatrul mi-a spus ca fara reguli, 3 mese o data etc. Si atunci sar celelalte cu tabelele.
        Oricum, cineva imi spunea la un moment dat ca pediatrul e un medic generalist. Adica stie din toate cate un pic, aplicat la particularitatile anatomice si fiziologice ale varstei. Si ca daca vreau plan detaliat si personificat de diversificare, sa ma duc la un nutritionist.

      2. atunci sa scrie lumea! chiar daca sunt si varii greseli, oricum e mai bine decat schema din 70 (e cumva aia cu mar si biscuiti de la 3 luni? )

  5. Avui o discutie pe mail cu o amica din Bucuresti. O intrebai daca isi aduce aminte cum incepuram diversificarea la copchii nostri: ea dupa lista de la doctor (ca si mine). Si mi-a confirmat ce auzii si eu pe atunci in Bucuresti (doctor): brocolli si conopida baloneaza.
    Lasa ca mi-a mai zis una de m-a durut mintea, uitai despre asta: la 1 an si ceva, si-a operat fetita mica la ochi (spital Lahovari). Alapta. O asistenta i-a zis ca ce ii da san ca nu mai e laptele bun, si asa e slabuta, sa ii dea niste margarina.
    Imi dau seama ca e ABSOLUT NECESAR de scris articole pe tema asta, si daca mama cauta pe net, atunci e de bine, chit ca nu pica pe cea mai buna informatie, dar macar e informatie.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.