Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Lovita din doua parti

Aveti idee cat de periculoasa e viata cu un toddler? Daca nu aveti, stati sa va povestesc. Asta ca sa nu credeti ca a creste un toddler inseamna doar crize de furie si faptul ca isi loveste propriul cap cu putere de pamant. 😀

Bulbuc e intr-o pasa buna. E vesela, joviala, sturlubatica, pusa pe sotii. Iti vine sa o mananci si altceva nu. La pachet cu un porcusor sau doi.

Dar veselia asta vine si cu ceva violenta la pachet. Ca ea are abia 1 an si 9 luni si nu intelege care e treaba cu violenta. Iar noi trebuie sa avem material didactic ca sa ii explicam.

Ca ma mai trage de par doar ca sa imi explice ca am par e una. (O rog sa se traga pe ea de par si pricepe ca doare.) Ca ma mai musca din prea multa dragoste, e alta. (Ii explic ca daca tot ma iubeste asa de tare, poate sa ma ia in brate.) Dar sa vedeti cand e entuziasmata si arunca cu toate patru membrele si capul in toate partile razand ca o ghidihoaica! Brusc nu mai vorbim de 5 potentiale arme ci de doi octopusi siamezi, adica de vreo 10+ chestii care ar putea sa te loveasca. Din dragoste.

Sa ii schimbi scutecul e o aventura. A trecut de faza de urlat ca din gura de sarpe. Acum doar arunca cu picioarele si rade ca o capra. Si are calcaie tari fata! Jur! Mai ales cand se opreste in vreun pomete de al meu sau in nas.

Face ea „mai, mai” din dragoste, dar vine in viteza cu palma intinsa. Si primul contact e un zbang! Tat-su o pateste mai des peste ochi.

Uneori e atat de entuziasmata ca e cu ma-sa la culcare, ca se foieste, roteste, canta, danseaza, topaie pe saltea. Si cand ma astept mai putin, trosc un cap in pometele meu. Prima data ma gandeam cum o sa explic la munca ca m-a batut toddlerul si nu barbatul… Dar, de bine, de rau, nu ma invinetesc.

Pe langa violenta exterioara la care sunt supusa, mai am unul la interior care face exercitii. Joaca bambilici, fotbal, danseaza step… In functie de dispozitie.

Aseara bag sama ca se intindea sau ceva, ca se proptise bine cu picioarele in partea stanga sus si impingea de mai avea un pic si iesea prin esofag.

Acum vreo doua zile a considerat ca ficatul meu e o perna numai buna. Dar s-a foit un pic pana si-a gasit locul.

Asta ca sa vedeti la ce violente sunt supusa zilnic. 😉  Noroc ca la munca nu ma bate nimeni.

P.S. Barbatul nu mai are timp sa ma bata, ca is ocupata cu copiii. :))))

Anunțuri

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s