Am un toddler in batatura. Unul care prefera obiectele reale in fata jucariilor. Cel putin acasa… Si exista consecinte.
Printre obiectele preferate se numara portofelele noastre. Al meu mai ales, ca il poate extrage singura din rucsacul care sta pe fotoliu.
Il deschide si extrage cardurile bucata cu bucata. Imi aduce cartile de identitate (am doua) si permisul de conducere si imi arata ca sunt pozata pe ele. Cardul de ING il ia si il baga in cititor (e si ala pe undeva prin casa) si apasa pe butoane. Sper sa nu schimbe PIN-ul la un moment dat. 😀
Noroc ca nu prea tin bani in el…
In general, cand se plictiseste de ele si raman imprastiate prin casa, le strangem de-a valma si le bagam oriunde in portmoneu. Le aranjez dupa cand am timp.
La un moment dat nu-mi mai gaseam unul din cardurile ING. Fix pe ala pe care il folosesc in mod curent. Am baleiat casa cu ochi de vultur si nimic. Inainte sa ma apuc sa trag mobile de la loc (toddlerii e inventivi!), am zis sa refac traseul ei. Si l-am gasit cazut pe muchie in dulapul cu pantofi.
Acum vreo luna mi-a pitit bine al doilea card ING. Atat de bine ca inca nu l-am gasit. Noroc ca nu tin bani pe el si aia pe care trebuie sa ii pun in cont ii manevrez din Home Bank. Inca nu l-am declarat pierdut ca ma gandesc ca o fi pe undeva pe acolo prin casa, cazut pe o muchie si abandonat in praf… O sa il cautam in vacanta. Daca ne lasa toddlerul, normal.
Zilele trecute iar era ocupata cu portmoneul meu. La un moment dat imi flutura prin fata ochilor cardul de identitate romanesc. Recunosc spasita ca sunt eu in poza, o ascult cum imi explica ca am tzitzi, ne continuam viata. Doua ore mai tarziu, trebaluiam prin bucatarie. Mr. G deschide sertarul cu caserole, eu ma uit dupa nu stiu ce, dar imi gasesc buletinul.
Sa stiti ca am incercat sa ii dam portofelul ei cu carduri de pe la magazine si alte chestii neimportante. Niu, niu! Ea le vrea pe ale noastre. Al meu, mai ales, ca mai are si o capsa si un fermoar. 😀
Asteptam sa se plictiseasca de portofele. Foarte probabil asta se va intampla cand o sa-l apuce pe frate-su aceeasi dambla.
Am vazut la alegerile recente o doamna care avea o copie color foarte buna a cartii de identitate, in tipla, cu care a incercat sa voteze. Nu asta e important, ci faptul ca poti face un portofel fake pentru ea, in care sa pui o astfel de copie si cu care sa se poata ea juca, iar tu sa stai linistita ca nu-l mai gasesti intre caserole. 🙂