Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

O noapte de mama imperfecta

Am avut una din noptile alea. Alea despre care nu se vorbeste public, ca noi suntem mame perfecte. Si uite asa intra in vrie cele care nu sunt chiar perfecte.

Totul a inceput ieri seara cand am luat copilul de la cresa. In fine, poate un pic inainte. Ca mi-am uitat cheile la serviciu si a trebuit sa ma intorc. Si mai eram si super balonata. Plus burta de gravida…

Ajung la cresa, pescuiesc copilul. Care Bulbuc vrea sa mearga putin pe jos. Foarte bine, nicio problema. Eu impingeam carutul, ea pe langa. Si la un moment dat vrea in brate. Nu in carut, ci in brate la ma-sa. As fi luat-o cu cea mai mare placere, doar ca nu am cum sa o car si pe ea in brate si sa imping si carutul. Asa ca a sfarsit in carut, suparata. Si eu nervoasa pe langa.

Paranteza ca sa va explic de ce m-am enervat. Pentru ca imi displac profund carucioarele. Nu al nostru in particular, ci carucioarele in general. Mi se pare ca impiedica comunicarea cu copilul (in cazul meu, normal, in rest fiecare cum se simte bine). E ca si cum as merge pe strada cu Mr.G, el inaintea mea cu un paravan in spatele capului, si ar incerca sa-mi povesteasca diverse. Normal ca nu as intelege nimic si nici el din ce i-as spune. Si nu exista niciun fel de contact. Oribil!

Am ajuns acasa, ne-am mai linistit un pic pe canapei.

A urmat cina. Vorba vine, ca Bulbuc a decis ca nu-i in dispozitie sa manance. Nici fasole, nici iaurt.

Apoi m-am apucat sa fac curat la porcusori si sa ii hranesc si pe ei. Daca copilul nu vrea sa manance uneori, despre porcusori sigur nu pot spune acelasi lucru. 😀 In timpul asta, toddlerul miorlaia „mama, mama, mama”. Juma’ de ora pe diverse tonuri plangacioase.

Momentul 19:20. Mergem la ea in camera sa aranjez patul si sa ii pregatesc haine pentru baie. Copilul ma baga in pat in pozitie de somn. Reusesc cumva sa o fentez si sa-mi dau blugii jos inainte sa ma urce in pat. Reusesc cumva sa o fentez si o schimb in haine curate. Intre timp renunt si la ideea de a-i face baie.

Totusi, ma risc sa ies din camera (cu ea in brate) ca sa ma bag si eu in pijamale si sa trec pe la baie. Reusesc si sa spal Bulbucul pe fata si pe maini. Dintii am decis sa-i lasam altcuiva, ca nu era in forma si se lasa cu urlete. (Nu am chef sa transform spalatul pe dinti intr-o chestie traumatizanta.)

Ne reintoarcem in pat. Brusc nu ii mai e somn. Vrea pe canapea sa vada becurile de pe strada si din casele vecinilor. OK. Mergem. Se joaca ea ce se joaca, dar tot miorlaita. Ne mai jucam si cu lanterna.

Pana la urma, la ora 21.00, ca de obicei, copila adoarme. La ea in pat, in bratele mele. Si a inceput showul…

Treziri cu miorlaituri din ora in ora. In plus a fost calare pe tzatza stanga (aia dreapta nu-i plece de leac) aproape tot timpul. Iar cand nu era, avea mainile in tricou si ma ciupea de ce prindea. Deja pe la ora 3 imi venea sa o las in camera urland si sa ma duc sa dorm in gradina. Pacat ca nu pot inchide usa pe dinafara… Ajunsesem la ridicat tonul in soapta la ea ca sa isi scoata mainile din tricou, vedeam negru in fata ochilor etc.

Intre 3 si 4 a fost mai mult foiala decat motaiala.

Pe la 4 si un pic s-a trezit de tot. Am luat-o cu mine la baie. M-a lasat acolo si s-a dus pe canapea la tat-su. Eu m-am dus la somn spunandu-mi ca poate sa urle pana nu o mai putea. Dupa 3 minute i-am auzit pasii grabind inspre dormitor.

Dupa inca 5 minute m-am prins ca facuse un balegut in scutec. Am schimbat-o si dupa inca 10 minute dormeam lemn amandoua. Si am dormit neintoarese pana la 7.

Azi dimineata era vesela si imi zambea. Eu ma simteam ca o cizma… Pentru ca mi-am dat seama ca toata agitatia ei de peste noapte a fost cauzata de acel balegut care trebuia evacuat. Iar eu m-am ratoit la ea. (E a doua oara intr-un an cand face noaptea, deci e o raritate si se intampla doar cand ceva o deranjeaza la stomac.)

Nope, asta nu inseamna ca ma simt naspa ca as fi vrut sa dorm in gradina. Doar ca e frustrant sa iti dai seama dupa ca plodul a avut o stare de disconfort accentuata si ca de aia a fost asa de nesuferit. Si ca tu ai fost si mai nesuferita.

Asta e… O sa ne pupam in bot tot week-endul. Si intre timp o sa analizez si daca vreau un Lenny Lamb Osho sa o pot purta in spate pe perioada sarcinii. (Mr. G, asta ca tot intrebai ce vreau cadou de Craciun. 😀 )

Concluzia: chiar si mama psihologului rabdator cu piticii din ograda are bazdaci uneori. 🙂

LE: E Lenny Lamb Onbu. Nu Osho, ca asta e cu relaxarea. Si nu am citit nimic din ce a publicat si habar nu am de ce l-am pomenit. :)))

Anunțuri

12 gânduri despre „O noapte de mama imperfecta

  1. la mine tot o noapte grea. E ceva in aer. S-o trezit, s-o dus pe canapea, o venit in pat la noi, apoi a zis ca nu ii place si vrea in pat la ea. Dar cu cineva ca e frica de intuneric. A cerut pe tati (ooo ieeee!!!). S-o dus tati si o intrat in panica: nu gasea pilota (la 19 gr nu e ok fara). A gasit pilota pe canapea.

    Ziceti-mi ca o sa treaca!! La ce varsta?? cand or sa vina hojmalaii la usa sa o ia la discoteca?

  2. Hahaha 🙂 Nu-mi plac trezirile in miez de noapte de obicei si in perioada asta cu un al doilea brotac in burta e si mai greu. Al meu toddler de aproape doi ani s-a intarcat pe la 1,5 ani dar sanul e tot a lui, seara la culcare si noaptea cand vrea sa simta ceva aproape. Baga mana in tricou, trage, pisca pana ma supar si ii scot mana ca ma doare de lesin (na, sani sensibili de sarcina) si el, dragul de el se supara si se intoarce cu spatele la mine si se pune pe jelit pana creierul meu aproape trezit imi comanda sa il las sa si smulga sanul numai sa doarma sa pot dormi si eu nitel :). In acelasi timp burta creste, pozitiile de somn devin incomode si eu ca o mama denaturata ce sunt (in general nu numai cand vine vorba de somn) nu imi doresc decat sa vina momentul cand vor pleca amandoi la facultate iar eu ma voi muta inapoi in bratele sotului unde dorm foarte bine, mai ales ca el e soba mea personala :)) Pana atunci… cafea si ciocolata sa avem ca restul trece :). Rog mamele perfecte sa ma viziteze si sa imi faca si mie un blid de mancare si sa spele baia ca ma chinui de o saptamana sa ajung si acolo.

  3. In legatura cu carutul. Al meu avea o optiune si puteam intoarce manerul . Adica puteam alege : ori „mergea” cu fata catre mine, ori cu spatele si atunci privea inainte peisajul…
    Depindea de cheful lui/ei…
    Somn linistit!

    1. Nu are al nostru. Cand l-am ales (eu cu mana mea!!!) l-am ales sa fie compact si ieftin. Ca am zis ca o sa fie folosit strict de bunici (deci fff rar) sau de noi in city breakuri. Iaca ca acum sufar de imi vine sa ma urc pe pereti!

  4. Carutul nu merge pus cu fata spre tine, Bulbuc sa fie cu spatele la directia de mers? Of, imi pare rau de noaptea cu nervi si foieli; sa va pupati cu drag in weekend 😛

  5. Lasa fata mea ca M. are 5 ani si ma trezesc cu el peste mine uneori. Daca aude el ceva afara , noaptea ( chit ca uneori probabil numai in capul lui se aude) clar vine pesre mine in pat. Ii zic asa pe jumate adormita, there’s nobody outside but ok, just be quiet, hop in already and go to sleeep. Ca pina imi explica el de ce vine , se face dimineata; la ora aia io nu vreau sa stiu motive , vreau sa dorm. LOL

    1. vara mea imi povestea ca mama ei ( matusa mea, Dumnezeu sa o ierte) calca rufe noaptea. Cica se trezea si nu mai venea somnul. Banui ca de la astea ca ale mele sau ale tale i se trag ….

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s