Exista Dorei si in Belgia

Ce credeati? Ca doar romanii se pricep?! He he!

Ieri dimineata pe la ora 9.30 constatam ca nu ne merg telefoanele. Adica ne suna un client pe mobil sa ne spuna ca linile fixe au murit fara stirea noastra. Minunat!

Facturile toate in ordine, sun direct la nenii care se ocupa de centrala telefonica din dotare. Astia verifica centrala de la distanta, nimic neinregula acolo. Doar ca toate trei liniile telefonice care intrau in centrala erau moarte.

Mbon, se contacteaza furnizorul oficial de linii (cabluri) telefonice. Ala se jura ca nu stie ce se intampla, ca abia a doua zi poate trimite un tehnician si ca… un sfert de strada e in situatia asta.

Ne resemnam, se activeaza o deviere de apel pe un GSM si astepta sa vina ziua de maine. Adica de azi.

Doar ca intre timp ies eu sa imi iau ceva de mancare. Si cum ies asa tacticoasa din cladirea noastra, imi paleste privirea un zid alb in dreapta mea, in curtea vecinilor. Ridic ochii: un cort alb de toata frumusetea fusese instalat in curtea vecinilor.

Cum, necum, imi fug ochii de-a lungul lui si constat cu stupoare cum a fost priponit intr-un anume loc. Adica pe zidul casei vecinului. Nu, pardon, pe zidul cladirii in care ne avem noi biroul!

Pai cortul ala fusese priponit cu un fermoar de plastic fix de un cablu mai gros de pe zidul nostru. (pe aici cablurile ies din pamant, nu coboara din cer, si urca cuminti fix pe zid pe la vreo imbinare ceva ca sa nu fie foarte vizibile)

Discutie cu Doreii, soc si groaza pe fata sefului de echipa. Care sef de echipa se ofera sa vada ce poate face. Soc si groaza pe fata mea! Ii explic ca daca pica si internetul o sa incep sa plang isteric.

In cinci minute brusc liniile telefonice din zona si-au revenit.

(Am o perioada cam ocupata la munca, care sper sa se calmeze de saptamana viitoare, si un creier de gravida. De aia sunt mai mult absenta decat prezenta de pe blog. 😉 Dar pe asta cu Doreii am tinut mortis sa v-o impartasesc cat e inca proaspata.)