Despre rusinea si teama romanului

Daca ar fi sa caracterizez romanul de rand, imaginea care mi-ar veni in cap ar fi cea a iobagului care isi framanta cusma in mana stand cu capul plecat in fata boierului. Atat de des mi-a rasarit imaginea asta in minte in ultimele luni incat cred ca o sa ma bantuie…

Romanii se impart, mai nou, in doua categorii. Cei cu gura mare (bazat sau nu pe stiinta concreta) care abia asteapta o ocazie sa taxeze vreo greseala. De parca ei ar fi perfecti. Adica boiernasii din fraza de mai sus. Si cei care chiar au o problema sau o nedumerire, care ar cauta sfat de la altii, dar carora a ajuns sa le fie teama sa deschida gura si sa intrebe. Teama ca se vor face de rusine si / sau ca vor fi judecati.

Haideti sa va dau exemple concrete.

Primesc mesaje in privat cu intrebari legate de diversificare, asta desi am repetat in numeroase randuri ca nu sunt medic, nu sunt nutritionist, sunt doar o mama care nu a acceptat de bune balivernele fara sursa care circula in mediul online romanesc. Si care, tocmai de aia, a pus bazele unei comunitati pe Facebook unde mamele ar trebui sa se simta confortabil sa intrebe diverse chestii (oricat de „gresite” ar fi!) si unde alte mame cu mai multe informatii reale la bord sa le raspunda frumos. Si totusi primesc mesaje in care mamele imi spun ca le este teama sau rusine sa intrebe pe grup. Ca sigur le va judeca cineva.

Dreptate au, ca oricat ne chinuim noi adminii, tot mai apare cate una care urla mai tare cine stie ce ineptii traduse prost din engleza sau repetate fara noima de pe alte grupuri extremiste.

Asadar, avem pe de-o parte mame care se tem sa intrebe, si pe de alta mame care abia asteapta sa taxeze, sa dea cu firma in cap si sa le faca sa se simta oribil pe primele pentru ca au „gresit”. Unde greselile astea nici macar nu sunt greseli capitale si poate cu vorba buna si un sfat bland ar putea fi remediate fara repercursiuni pe termen lung.

Cazul numarul doi. Cineva apropiat mie ajunge la medicul specialist ca sa solicite reluarea unei investigatii apropo de un diagnostic pus acum 6 ani. Medicul ii vorbeste fix de sus, pe un ton super critic si deloc incurajator. Desi ceea ce i-a spus pare de bun simt si cu o baza reala corecta (cat ne pricepem si noi), felul in care a spus-o a dezarmat-o complet pe persoana in cauza. Ce spun eu?! A speriat-o de-a dreptul. Si i-a lasat asa un gust amar de nu ii mai vine sa faca nicio investigatie, ba chiar parca se simte rusinata ca a deranjat-o pe doamna doctor.

Astea sunt doar intamplari din ultimele zile… Implicand nespecialisti si specialisti. Si nu inteleg de unde nevoia asta de a da in cap si a taxa pe cel mai nestiutor ca tine.

Fix asa ne tratam si copiii. Las’ ca tu nu stii ce iti place si ce vrei, stiu eu mai bine. Vai, ai gresit! Esti prost! Iti spun eu cum sa faci!

Oameni buni, nu va mai temeti sa intrebati! Si daca sunteti facuti prosti, asta e. Ignorati atotstiutorii superiori si luati raspunsurile de care aveti nevoie. Credeti-ma, o comit si ei cu varf si indesat!

Nu va mai temeti sa va cereti drepturile! Sunt ale voastre si nu mai traim pe vremea iobagilor. Lasati cusma acasa si tratati „boiernasul” fix ca pe un prestator de servicii. Cereti sa va explice ce nu intelegeti.

Iar voi, „boiernasilor”, invatati sa vorbiti mai bland si sa oferiti sfaturi fara sa explicati cat de destepti sunteti voi si cat de prosti cei care au intrebat.

Gata, ca iar m-am enervat… Ma duc sa mai mananc niste piscoturi.