18 luni cu ea

Ieri Bulbuc a implinit 18 luni.

Habar nu am unde a trecut timpul. Adica vad ce a ajuns copilul meu, dar parca mai ieri o nasteam.

Nu ca mi-as aminti ceva dintre momentul nasterii si acum o luna. Pur si simplu nu prea imi amintesc de ea mergand altfel decat in doua picioare, aratand altfel decat cu zulufi.

Ma uit la pozele de cand era pitic (nu ca acuma ar fi mare tare) si nu pot vizualiza nimic in afara pozei. Nu imi aduc aminte miscare sau altceva decat ce imi arata poza. Parca, parca am ceva amintiri de prin Roma de pe cand ea avea cam 7 luni. Si parca o „revad” tarandu-se prin camera.

Ati prins ideea : nu imi amintesc de copilul meu altfel decat e azi. Inca nu m-am decis daca sa fiu trista au ba.

Pe de alta parte, e tare simpatica asa cum e. O poznasa si jumatate, super amuzanta. Ba chiar mai face si ea misto de noi.

Dupa intelepciunea populara romanesca, e un copil subnutrit la cele 9 kg si 77,5 cm ai ei. Noroc ca nu o crestem in Romania si ca medicii belgieni au auzit de percentile OMS si mostenire genetica. 😀

Acuma poate va asteptati sa va spun ca au fost cele mai minunate luni din viata mea si alte clisee. Ei, iaca, eu nu zic asa ceva. Au fost luni minunate, intr-adevar, dar cum chiar cred ca fiecare luna din viata mea e minunata din diverse motive, nu pot sa spun ca au fost cele mai minunate.

Am invatat multe de la ea, incerc sa fiu mai buna pentru ea. Sper sa-mi si iasa.

Si da, am facut lucruri de care nu ma credeam capabila acum cativa ani. A se vedea alaptatul à la long.

In final, va redau o conversatie dintre Bulbuc si Mr. G de aseara. Eu eram in pat, o asteptam sa vina la somn, el la calculator. Ea bineinteles ca se bagase intre perete si calculator si statea cu fata lipita de ventilator.

Mr. G : Malvina, e timpul sa faci dodo (=nani).

Bulbuc (zambind): Nu

(Mr. G in sinea lui: ptiu, ce coincidenta sa raspunda asa, ca doar nu o intelege ce ii zic.)

Mr. G (cu voce tare): Malvina, mama te asteapta in pat sa faceti dodo.

Bulbuc : Nu Nu

Mr. G (perseverant): Malvina, trebuie sa faci dodo. O sa fii obosita maine.

Bulbuc : Nu. Si se uita la tat-su care era contrariat si pufneste in ras.

Concluzii : copila intelege foarte bine ce ii spunem (eu nu aveam indoieli 😀 ) si mai si face misto de noi (ma intreb de unde a invatat).

Cum inca creierul meu e racit, gravid si nedormit in acelasi timp, cam atat am de zis azi. Ma duc sa cuget ce ii iau cadou de ziua lui lui Data, ca face 3 ani acusica.