parenting

Adevarul din spatele parentingului pozitiv

Mno, plin Internetul de sfaturi despre cum sa tratezi copilul cu calm, tantrumurile cu blandete, urletele cu iubire. Dupa zece articole citite, ai impresia ca majoritatea mamelor sunt calme din varful unghiilor de la picioare si pana in varful firului de par orice s-ar intampla. Si mai ai impresia ca sigur esti tu dezaxata de te mai enervezi din cand in cand.

Da, stiu, si eu mai tin predici despre tantrumuri, calm si relaxare. Asa ca azi m-am decis sa va spun despre momentele alea in care imi vine sa las copilul urland in casa si sa plec cat vad cu doi ochi. Eventual sa iau si porcusorii cu mine, sa nu-i streseze.

Ne intoarcem de la cresa. Copilul vrea sa descarce nervii de peste zi. Nimic nu-i convine. Vrea cand in brate, cand pe jos, unde-i pisica?, de ce nu-i maimuta?. Intram in casa si miorlaie intr-una. Nu plange, doar miorlaie. Dupa o zi la munca plus alte chestii administrative pentru casa, as vrea doar liniste. Nu se poate. Ca copilul trebuie sa se descarce.

Si simt cum cresc si in mine nervi. Sa ma descarc. Si totusi nu o fac. Respir adanc si imi aduc aminte ca eu stiu cum se cheama sentimentele mele si cum sa le verbalizez. Ea habar nu are, mititica. Asa ca o iau in brate, ne asezam pe canapea si stam asa, noi doua. Ea miorlaie si la un moment dat se linisteste. Pe semne ca descarca tot. 🙂 Ne calmam amandoua.

Week-end. Ma gandesc ca o sa mancam cu totii la ora x, ba chiar uite ca Mr. G a si pregatit mancare. Numai ca Bulbuc nu prea si-a facut somnul si miorlaie. Ba ar dormi, ba parca ar manca… Orice numai nu sta calma la masa. Mai tranteste, mai un mic jihad.

Imi vine sa o inchid in gradina. Avem termopane si nu s-ar auzi nimic. Si totusi nu o fac. Respir, mananc cat sa imi calmez foamea, mergem amandoua ori la ea in camera, ori pe canapea, ne linistim (reconectam, daca preferati), adoarme, se trezeste si mancam impreuna in liniste.

Seara, la culcare. Doarme mai putin decat media. Rezista cu 12 ore de somn pe zi. Adica o duce bine doar cu 12 ore pe zi. Si oricat am incercat, mai mult nu reusim. Cam doua ore le doarme la cresa, deci 10 acasa. Asa ca adoarme la ora 21. Chiar daca casca. Chiar daca i se impleticesc picioarele. Am incercat cu forta, cu vorba buna, avem o rutina de seara, nu vrea si pace. Cand e ea pregatita, vine si cere sa ne culcam.

Eu inca nu m-am adaptat la decizia ei. Asa ca seara cand o vad ca da semne, o iau si o pregatesc de culcare. Pijamale, spalat pe dinti, carticele cu animalute si la 8 cel tarziu suntem in pat. Aham! S-o cred eu! Incepe foiala. Vizite la tat-su, cocotat prin tot felul de locuri, liorbaiala etc. Uneori, cand eu visez doar sa adorm, imi vine sa o incui in camera ei si sa ma duc sa ma culc in capatul alalalt al casei cu antifoane pe urechi.

Ma abtin. Ca imi aduc aminte cum si eu preferam sa termin capitolul sau filmul desi imi picau ochii in gura. In alte timpuri, ca acum nu prea mai am cum sa fac asta.

Si astea sunt doar cateva situatii in care da, ne abtinem, nu tipam, nu fugim de acasa, dar am vrea sa o facem. Doamne, ce m-as racori uneori!

Si cand chiar ma deranjeaza anumite comportament, ii spun. Ii spun pe sleau ca ma deranjeaza ca miorlaie si o rog sa inceteze. Inca nu intelege sau reactioneaza de fiecare data, dar semne bune copilul are.

Asa ca, sa traim noi mamele imperfecte!

Anunțuri

7 gânduri despre „Adevarul din spatele parentingului pozitiv

  1. Mi-a mers la suflet articolul tau!
    Asa pateam cu fiica-mea cand era mica!
    Ne chinuiam sa o adormim si degeaba.
    Pana nu isi facea ea „rondul” nu se putea!
    Abia cand a mai crescut un pic (si ea, si eu) am inteles ca nu toti copiii dorm nu nr anume de ore si ca fiecare are ritmul lui.
    Asta a insemnat ca pe la 1 an si jumatate cred (daca nu ma lasa memoria) incepusem sa avem un ritm cat de cat normal.
    Al doilea copil s-a nascut cand fiica-mea avea 1 an si 11 luni si deja era pe program de somn (maxim 10 ore din 24). Am avut noroc (sa zic asa), iar al doilea copil a acceptat un program de somn si mese de vis!
    Sa iti doresc al doilea copil…mi-e ca dai cu rosii si oua de iese ditamai salata!
    Sa iti zic ca lucrurile se linistesc in timp si ca acum face asa pentru ca nu va vede in timpul zilei…o sa zici ca vorbesc din carti (desi prefer sa o spun strict din perspectiva mea, nu din carti care sustin o teorie aiurea!)
    Asa ca iti doresc sa ai nervi de otel 😀

    1. Al doilea o sa vina cand ea o sa aiba 24-25 de luni. Eu fac misto ca sigur al doilea o sa doarma lemn de la inceput si lactatia o sa mi-o mentina Bulbuc care o sa ma trezeasca sa suga peste noapte. 😀
      Da, stiu ca face asa pentru ca nu ne vede. Vorbesti din aceleasi carti ca si ale mele. :))
      E greu pana intelegem ca noi avem alt ritm si ei altul. Apoi parca e mai bine. Asta nu inseamna ca nu imi vine sa reactionez naspa uneori.

      1. Eu la al doilea nu puteam sa cred ca nu aveam parte de colici, tipete din orice
        Adormea aproape imediat dupa masa, dormea pana la 4 dimineata, se trezea, manca si se culca pana la 7-8
        Era de vis!
        Daca imi spunea cineva ca asa va fi, as fi zis ca e nebun si il trimiteam la origine 😀
        Da, de multe ori, ne gandim sa adaptam programul lor la al nostru
        Dupa aproape 10 ani, pot spune ca ne-am adaptat unii la altii 😀

  2. Nu imi aduc aminte sa mai fi scris ceva pe aici dar o fac acum in premiera daca e 🙂 te citesc de ceva timp, imi place cum scrii si parca moldoveanca din mine se identifica nitelus cu moldoveanca din tine; pe ici, pe colo ne identificam cu vietile tuturor 🙂
    Astazi dupa criza baietelului meu de 21 luni de dupa gradi am intrat sa vad ce mai scrie pe ici pe colo si dau de articolul tau care parca astazi mi se potriveste mai mult ca oricand :))) Dupa ce una bucata terorist de 90 cm a vrut apa din cana ba nu din pahar, lapte dar nu din ala nici din celalalt, mancare dar nu, paine, miere, ba nu ciorba…plansete si urlete de imi venea sa fug sa ma inchid in baie a adormit ca un ingeras mucios imbracat si incaltat asa cum a ajuns de la cresa pentru ca normal ca nu a vrut sa se dezbrace.
    Iar eu, mama denaturata am tipat in sinea mea, am plans putin pe interior si am stat langa marginea patului si am asteptat sa-i treaca odorului nervii. Ai mei parinti mi-ar fi spus sa tac mai repede si sa ma duc la mine in camera, deci ieeeee pentru parenting-ul modern ca nu ne lasa sa le creem amintiri urate alor nostrii omuleti.
    Oare cand vor fi doi ne vom inchide in baie? :))) Insarcinata in 12 saptamani si inca cu hormonii ok, cine stie mai tarziu :))) Multa bafta ne doresc!

      1. Aproape ca uitasem de asta cu palmele ca sa am de ce sa plang 😦 Sarcina usoara si tie si celorlalte gravidute care te urmaresc!

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s