Riscul mic al vaccinurilor pe care suntem dispusi sa ni-l asumam

Parca in ultimele zile paranoia asta legata cu vaccinurile e din ce in ce mai accentuata. Mama, cat rau fac vaccinurile! Ucid, dau autism, sunt cel mai naspa lucru posibil.

Tot respectul pentru Printesa Urbana care a ales sa ramana echidistanta. Eu nu pot. Jur ca am incercat, dar nu pot.

In primul rand pentru ca cei care au ajuns sa se teama de vaccinuri pleaca urechea doar la o varianta a povestii. Gandirea critica lipseste cu desavarsire, prefera sa creada ce vad si citesc pe Facebook sau siteuri obscure fara sa incerce macar sa inteleaga si cealalta varianta. Aud ei un zvon si gata!

Oameni buni, daca vreti sa luati o decizie informata, cititi ambele variante si puneti in balanta. Cautati studii medicale, nu opinii ale unora care nu au nici in clin nici in maneca cu chestia asta care se numeste medicina. Stiu, medicina e un moft pentru unii dintre voi. Pacat! Nu de alta, dar am ajuns sa fim 7 miliarde tocmai pentru ca medicina e in stare sa ne trateze bolesnitele.

Apoi, da, vaccinurile, ca orice medicament, prezinta si riscuri la administrare. Un nenorocit de paracetamol prezinta riscuri! Numai ca efectele astea adverse apar intr-un procent foarte mic de cazuri. Foarte foarte mic comparat cu numarul de persoane care primesc leacul respectiv. Copilul vostru poate ramane cu sechele serioase si de la o cura cu antibiotice. Si totusi ii tratati otitele sau infectiile urinare, nu?! Atunci sunt bune hapurile.

Nu, vaccinul de la un an nu va poate imbolnavi copilul de autism! Un copil e autist de la nastere, dar abia dupa un an se poate diagnostica deoarece abia atunci se presupune ca atinge dezvoltarea neurologica necesara ca sa manifeste aptitudini sociale. Care la un copil autist lipsesc. Si nu ai cum sa iti dai seama de asa ceva inainte de un an cand aceste aptitudini nu sunt prezente in mod natural in copii.

Da, vaccinurile nu sunt 100% eficiente. Ca orice alt medicament. Unii copii nu sunt imunizati din prima, dar chiar si asa dezvolta o anumita doza de anticorpi care sa ii protejeze de fromele severe ale bolii respective.

Bun, si stiind toate acestea, de ce sunt dispusa sa imi asum riscurile si sa imi vaccinez copiii?

Pentru ca citind toate prospectele de la medicamente si intelegand riscurile, tot iau tratamentul prescris de medic. De la anticonceptionale pana la antibiotice sau orice altceva imi prescrie. Am incredere in medicul meu ca nu imi prescrie tratamente inutile si gata. Si orice tratament as lua, tot il cumpar de la vreun producator. Idem cu vaccinul.

Pentru ca niste „idioti”, sa le spunem oameni de stiinta, cercetatori, medici…, si-au petrecut toata viata pentru a dezvolta un vaccin, au alergat ani verzi prin Africa sa eradicheze variola etc. Si au reusit si astfel copiii mei nu trebuie sa se mai teama de o astfel de boala, mortala de altfel.

Pentru ca vaccinatul imi protejeaza copiii de anumite boli care ar putea sa le afecteze grav sanatatea daca sunt facute in forma lor serioasa.

Pentru ca vaccinatul copiilor mei si faptul ca ei devin imuni si nu mai transmit o anumita boala ii protejeaza pe cei din jurul lor care nu pot fi vaccinati. Cum? Credeti ca toti copiii pot fi vaccinati si protejati?! Ei bine, nu. Exista prematuri care nu pot fi vaccinati. Exista copii care fac citostatice si care nu pot fi vaccinati. Copii care isi petrec primii ani din viata luptand ca sa ramana vii si pe care decizia mea de a nu-mi vaccina copilul ii poate ucide de o cu totul alta boala pentru care nu sunt pregatiti. Va jur ca nu sunt dispusa sa imi asum acest risc! Nu de alta, dar nu mi-ar placea sa fiu in locul lor.

Nici macar nu vreau sa incerc sa va conving sa va vaccinati copiii. Copiii vostri, decizia voastra, atata vreme cat vaccinurile nu sunt obligatorii prin lege. (In Belgia cel anti-polio e obligatoriu, celelalte sunt o cerinta la intrarea in cresele / gradinitele de stat.)

Dar as vrea ca inainte sa decideti sa analizati bine argumentele pro si contra si sa fiti siguri ca ati cantarit toate riscurile si sunteti dispusi sa vi le asumati.