Educatia urlata

Incep sa cred ca romanul e campion la asa ceva. Motivul e simplu – ca nu am fost invatati sa gandim cu capetele noastre si ca luam de bun tot ce se spune pe un ton cat mai transant. Argumentele stiintifice sunt inlocuite cu opinii si injurii.

Voi cei tentati sa-mi spuneti ca nu e asa, uitati-va in jurul vostru. Iesiti din bula voastra de prieteni virtuali si oameni pe care ii cititi tocmai pentru ca va corespund opiniile si felul de a rationa si uitati-va 3 amici necunoscuti mai incolo.

Ei sunt mult mai multi ca voi. Ei, cei care prefera sa se simta niste incompetenti pentru ca nu-s in stare sa urmeze ideologii urlate de la balconul adminului din grupul de Facebook, sunt majoritatea. Ei, care numai cand vad o informatie contrara opiniei lor se hiperventileaza si invoca idiotenia si prostia neavand curiozitatea sa citeasca si sa compare, sunt predominanti. Din pacate.

Am avut ocazia sa vad asta din nou zilele trecute.

Olivia Steer, sau cum o mai fi ea poreclita, iar a facut valva. Mda, s-au revoltat unii, au incercat sa scrie si sa o faca de kko. Problema e ca Olivia e citita si ascultata de multi. Pentru ca uite ce bine arata, uite ce copii are, uite ca apare la televizor, uite ce bine o duce in general. Si pentru majoritatea sunt mai importante toate „calitatile” astea decat niste diplome pricajite in domeniul despre care ne dam cu parerea. Sau decat citirea cu atentie a surselor citate ca sa intelegi unde-i buba in argumentare.

Si uite asa se formeaza turma de adepti. Fix din marea masa a alora care la scoala nu au fost invatati sa gandeasca rational, ci sa invete papagaliceste.

Si ajungem la subiectul scoala. Care vai ce prost merge in Romania. Pai merge prost, normal, ca doar e produsul unui astfel de sistem care prefera sa aiba miei docili. In mare parte, nu in totalitate. Ca mai ies si ciudati. A se vedea guvernul de tehnocrati. Dar ajungem si acolo…

Sa ramanem la educatia academica, deocamdata. Mare valva, mare ca doi parinti (din intamplare vedete) si-au retras copila de la scoala si vor sa faca homeschooling. Brusc toata lumea isi da cu parerea. Unii care nu au auzit de homeschoolng pana la Dana Nalbaru au decis ca ar face-o si ei maine daca ar mai avea cu cine, altii urla ca distrug viitorul copilului lor.

Si intrebarea mea e: care e problema? Nu aveti destule de facut acasa decat sa va ganditi la binele copilului Danei Nalbaru? Femeia nu a iesit la TV sa incite la homeschooling, ci a zis ca pentru ei e cea mai buna decizie. Si ei stiu mai bine ce-i in familia lor.

Plus ca, in lumea asta larga, fiica lor nu o sa fie primul copil scapat la facultate din homeschooling. Ceilati par ok. Banuiesc ca o sa fie si ea. Diferita de copiii crescuti in scoli „normale”, dar teafara.

Tot diferiti, din diverse motive, sunt si cei din guvernul tehnocrat. Tragic e ca atunci cand vorbesc concret, pe intelesul tuturor, sunt tratati cu acelasi sictir si aceleasi injuraturi. Si mai tragic e ca marea masa crede ultima parte, pe prima nu o intelege. Si nu o intelege pentru ca habar nu are cum sa o inteleaga. Ei cred ca cu cat un discurs e mai inveninat si mai fara fond, cu atat e mai bun.

Problema noastra e din educatie. Da, aia primita la scoala, dar si aia primita acasa. Ca poate scoala ar fi alta daca noi am fi invatati de acasa sa punem intrebari si sa cerem explicatii.

De acasa incepe totul cand decidem pana si cum mananca copiii nostri, nu ii lasam sa-si aleaga pantalonii sau, la fel de rau, ii lasam sa faca orice numai sa nu ne deranjeze. Nu ii incurajam deloc sa aprofundeze, sa inteleaga de ce obiectele se comporta intr-un anume fel si nu altfel. Daca ne intreaba de zeci de ori „de ce?”, le inchidem gura in loc sa mergem impreuna sa deschidem o carte si sa gasim o explicatie.

Si uite asa avem un copil fortat sa inteleaga lumea fara ajutor, dezbarat de obiceiul prost al curiozitatii, care intra intr-un sistem educational invechit. Si pune 20 din astia la un loc si chiar si cel mai dedicat profesor da chix. Sau poate ca si profesorul e idem si la fel, un papagal care repeta ceva dintr-o carte fara sa inteleaga exact ce. (Nu-i vina lui, e si el copilul cuiva si a fost elevul altcuive.)

Copiii aia buni, olimpici, sau doar „altfel”, sunt copii care ori provin din familii ce le-au incurajat curiozitatea si le-au impus limite decente, ori care au dat peste profesori dementiali care i-au invatat sa rationeze la varsta potrivita, ori si si.

In rest, suntem o natie de mutilati educational care pana nu invata sa-si incurajeze copiii sa gandeasca, sa cerceteze si sa nu ia de bun orice, o sa ramanem tot in bezna propriei ignorante.

Pana nu intelegem ca e de datoria noastra sa ne indoim si sa cerem explicatii, nu o sa ne fie mai bine. Si da, vreo doua generatii de acum inainte ar trebui sa fim infioratori de critici cu orice. Sa punem la indoiala si sa intrebam pana se invata si ultimul (ne)specialist din fundul ultimului sat ca a oferi informatii trunchiate sau opinii pe post de informatii e inacceptabil! Apoi poate am putea sa ne mai relaxam putin…

Ma scuzati acum, ma duc sa mai fac niste educatie cu parul. Pardon, cu frumosul. Desi uneori ma simt fix ca in poza de mai jos.