Nazbatiile de luni dimineata

Sau mai bine zis „Postare despre desurubatorul sef”.

Cum ce e ala un desurubator?! E un omulet mic de pana in 80 de cm capabil sa desfileteze orice capac de pe orice recipient de forma tubulara care poate fi bine apucat cu manutele ei mici, mititele.

Asadar ne-am trezit azi dimineata nu ca de obicei. Un pic mai devreme in sunetele telefonului – erau rudele din Romania care sunt cu o ora ianinte. Dupa doua minute a sunat si ceasul, dupa inca vreo 15 a terminat si Bulbuc cu alintatul la tzatza.

Am reusit sa fac pipi fara copil in brate (rar mi se intampla asta acasa!). Nu era departe de mine, era fix la picioarele mele, se tolanea si pisicea pe covorasul de plus din baie si isi folosea pisica drept perna.

De mancat nu prea am apucat ca domnisoara cerea insistent sa ii dau ei din ce mancam eu. Pe principiul „Ce ai acolo?! Nu conteaza ca am si eu. Vreau!”. Am hranit pelicanca cu somon si paine cu unt, ba chiar si cu un pic de gem de portocale fara zahar si m-am indreptat inspre baie sa ma spal pe dinti. In liniste, speram eu.

Numai ca domnisoara a descoperit mopul si racleta. I le-am lasat, ca poate poate invata si ea ceva de mica. 😀

Termin cu dintii, ma duc sa ma imbrac. Nu ma chinui prea tare cu gasit cine stie ce haine mirobolante, iau blugii si o bluza si gata. In timpul asta Soricel Shoricicichitzescu (asa am strigat-o toata ziua de sambata) a gasit un recipient mic in care erau ascunse diverse printre care si un rimel posibil expirat. Foarte probabil ca cineva, adica eu, il ascunsese acolo tocmai ca sa nu-l gaseasca copilul. Ei, iaca, l-a gasit.

A plecat la plimbare cu el prin casa si eu deja aveam cosmaruri cu imaginea ei plina de dare negre si canapeaua asisderea. La un moment dat aud tipete frustrate din partea cealalta a casei. Shoricicichitzescu incerca de zor sa desfileteze capacul, dar nu-i iesea. Bag seama ca cineva, probabil Mr. G, l-a strans astfel incat sa nu-l mai deschida nimeni.

Nici nu-mi bat capul, reusesc sa o deturnez de la rimel oferindu-i un spray de plante pentru gat pe care il putea roade in voie. Nop, supararea nu i-a trecut, ca la ala nu era nimic de desfiletat.

O ia Mr. G in brate si vin amandoi in baie sa se uite la mine cum imi pun ulei de argan in par si incerc sa ma pieptan sa devin prezentabila. Shoricicichitzescului deja ii sticleau ochii la vederea tubului transparent cu capac si dozator. Cum duhnea rau dinspre scutecul ei, ii dau unul neinceput in mana cu gandul ca o tine preocupata cat incerc eu sa o schimb.

Iau copilul la subsuoara, pantaloni de cresa si sosete, servetele umede si mergem pe canapea ca e mai simplu. Desfac scutecul, constat ca a mancat o gramada de porumb inainte cu o zi, sterg si ridic ochii. Doua constatari ma izbesc.

Prima: am uitat sa aduc si scutec curat. A doua: cineva, recte Shoricicichitzescu, a reusit sa desfileteze dozatorul sticlei cu ulei de par, sa suga vreo doua guri si sa insire jumatate din continut pe ea si pe canapei.

Mi-am petrecut urmatoarele cinci minute dezbracand copila de body, incercand sa sterg uleiul de pe ea, rugandu-ma sa nu faca pipi pe noi ca nu stiam daca mai am cu ce sa ma schimb si eu, alergand cu copilul inspre camera lui ca sa ii pun un scutec. Si razand printre picatele. Ca iar a comis-o Shoricicichitzescu!

In fine, am reusit si noi sa plecam pe la 8:10 de acasa, hlizindu-ne una la alta si cu pisica in brate intre noi. 😀

Concluziile diminetii:

• Nu subestimati abilitatile unui copil mic. Mai ales unul care desfileteaza chestii de pe la 12 luni.
• Nu supraestimati capacitatile voastre de supravegheat copilul. Multi taskingul la perfectie o functiona cand nu esti gravida si ne(bine)dormita.
• Niste ulei pe canapea nu-i o tragedie. Important e sa se distreze lumea, inclusiv copilul. 😀
• Duamnii, cate lucruri poate face un pui de om de 77 cm in 70 de minute!

Pentru cei care cred ca-s nebuna (in sensul bun, cica) sa vreau un al doilea asa de repede, mai ales cand am una hiper activa acasa, va zic doar ca ma tot gandesc de vreo cateva zile. Si concluzia e ca o sa fie dublu de amuzant. Ca noua ni se pare tare amuzanta viata cu Bulbuc. Probabil o sa fie greu pana incepe si nr 2 sa misune cat de cat. Daca se ia dupa sor-sa, la 5l o sa fie autonom/a. :)))

Asadar, noua viata cu un copil ni se pare amuzanta. Da, obositoare de cele mai multe ori, dar amuzanta. Si atata vreme cat e amuzant, nu are cum sa nu fie si frumos. 🙂