Jurnal de Belgia · Reclame & concursuri

Caravana empatiei

Cat am stat prin Romania am tot auzit indemnuri sa facem copii mai repede ca doar „cresc si ei pe langa casa”. Pana nu am fost pusa in situatia de a creste un copil, parca nu mi-am dat seama de ce expresia „cresc si ei pe langa casa” imi zgaria urechile.

Da, copiii cresc si ei pe langa casa. Ca s-o gasi ceva de mancare si pentru ei. Dar daca nu le sunt asigurate si nevoile psihologice de baza, o sa creasca niste adulti frustrati care tot pe langa casa o sa-si creasca si ei copiii.

Nu ma intelegeti gresit, nu militez pentru crescut copii dupa noile carti de parenting. Dar militez pentru o minima schimbare a felului in care adultul roman priveste copilul si nevoile lui.

Din pacate, majoritatea romanilor inca considera ca un copil e ceva mic si prost care trebuie facut sa se supuna adultului. Copilul nu are dreptul sa aleaga, sa exprime ce simte, iar cand o face sigur o face ca sa ne enerveze pe noi.

Inaintasii nostri, mai ales cei trecuti prin Epoca de Aur a comunismului, au fost crescuti cu teama de a-si exprima trairile. Normal. Cine are timp de trairile copilului cand trebuie sa stea la coada cu orele ca sa faca rost de niste tacamuri de pui? Disciplina se face inca cu bataia, pe aceleasi considerente: daca eu am crescut asa om falnic cu palme peste cap, sigur pot aplica aceasta tactica si cu copilul meu. Mai mult, copilul trebuie sa fie mereu curat, sa stea smirna si daca e hranit, dormit si schimbat nu are niciun motiv sa planga.

Ne lipseste intelegerea manifestarilor copilariei, a celebrelor crize de furie / tantrumuri, a nevoii lor de a experimenta. Dar e normal pentru felul in care traim. Nu suntem obisnuiti sa fim empatici, ba din contra, empatia ne este inabusita din fasa. Si daca nu suntem in stare sa fim empatici cu un alt adult, cum sa mai am pretentia sa fim empatici cu copiii nostri?!

Vad o schimbare de optica, dar mai mult in grupurile de parinti cu acces la informatie si care si-au dat seama ca ceva a fost „gresit” in educatia lor. Bineinteles ca unii o iau panta extremismului si sunt mai preocupati sa faca lucrurile perfect decat chiar sa-si inteleaga copilul, dar tot mai bine decat nimic.

Problema e ca educatia asta despre empatie ajunge greu la marea masa, la cei pentru care o dicutie cu un psiholog e ceva inca rusinos, la cei care inca isi cresc copiii dupa sfaturile impuse de bunici, rude, vecini. Si, din nou, este normal. Pentru ca workshopurile sunt de obicei pe bani. Pentru ca un om care inca se lupta sa puna mancare pe masa copilului nu o sa rupa 50 de lei ca sa se duca sa asculte nu stiu ce expert care sa-i explice cum sa-si creasca copilul.

Dupa toate lipsurile din comunism, romanul inca mai crede ca mancarea e principala nevoie a copilului. Si i se pare ciudat ca altcineva stie mai bine cum ar putea sa-si creasca copilul mai frumos.

Visez o lume in care oamenii din astia care au studiat psihologia copilului si au carisma sa se duca si in ultimul catun al Romaniei sa le explice adultilor ca un copil are nevoie de afectiune.

Un copil are nevoie sa fie tinut in brate si sa nu fie sanctionat pentru emotiile sale. Dar are si nevoie sa fie ajutat sa si le exprime intr-un mod acceptabil social ca sa evitam viitori dependenti de droguri si alcool. Un copil are nevoie de limite care sa-l ajute sa nu-si faca rau si nici sa nu-i deranjeze pe ceilalti, dar trebuie lasat sa exploreze chiar daca felul in care o face ni se pare de neinteles.

Pana nu reinvatam noi sa fim empatici, nici copiii nostri nu or sa fie mai buni.

Si, incet, incet, vad ca mesajul asta se strecoara si la cei care nu au bani sa plateasca workshopuri. Mai e cale lunga, dar e un inceput.

De pilda, Printesa Urbana o sa plece in caravana impreuna cu Monica Reu. Un dezvoltator de malluri a fost de acord sa sponsorizeze initiativa si vor fi organizate workshopuri in 7 orase din tara (București, Timișoara, Deva, Sibiu, Galați, Buzău și Constanța). Daca vreti sa participati sau daca stiti oameni carora le-ar prinde bine o alta perspectiva asupra crescutului copilului cu duhul blandetii, intrati aici http://www.printesaurbana.ro/2016/08/caravana-empatiei-sapte-ateliere-despre-empatie-cu-monica-reu-alegeti-tema-pentru-orasul-vostru.html, inscrieti-va si votati cam despre ce ati vrea sa auziti.

Nu se asteapta nimeni sa va schimbati complet viziunea supra felului in care va cresteti copiii, dar macar ascultati ce are Monica de spus. S-ar putea macar sa va dea de gandit. Sau sa va faca viata mai usoara.

Haideti sa incercam sa schimbam lumea! Incercarea moarte nu are. 🙂

LE Puteti sa dati si share si sa raspanditi vorba. Noi nu ne suparam.

Anunțuri

5 gânduri despre „Caravana empatiei

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s