Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Viata cu un toddler – partea amuzanta

Bulbuc are 16,5 luni. E un toddler in toata puterea cuvantului. Si oricata neuropsihologie as citi, nu se poate sa nu ma ia prin surprindere aproape zilnic.

In general viata noastra cu toddlerul nostru e amuzanta. Atat de amuzanta ca uneori nu ma pot opri din ras. Ba chiar ma pufneste rasul si cand nu ar trebui, cand treaba mea ar trebui sa fie sa o consolez.

Dar ia sa vedem ce face Bulbuc…

Bulbuc da ture prin casa cu mainile la spate, o fata ultra serioasa si cotcodacind pe limba ei. Face cateva ture serioase in felul asta. Bineinteles ca eu ii raspund, desi habar nu am ce zice.

Trage lucruri de pe uscatorul de haine. Si le pune prin diverse locuri. De o saptamana caut un anume tricou (nu foarte aprofundat, ce-i drept)… Uneori se plimba cu chilotii mei in brate vreo jumatate de ora. Noroc ca-s curati!

Cara diverse lucruri dintr-o parte in alta si le pune in cele mai inedite locuri. Mi-am gasit un card bancar in raftul de pantofi, betisorul de curatat ungii si un pix in sertarul cu caserole de plastic din bucatarie si o coaja de paine in sertarul cu ustensile de facut incaltarile.

Se spala pe dinti cu toate periutele de dinti pe care le gaseste. Ba uneori se spala cate o ora cu cate trei periute in acelasi timp. Inainte sa va oripilati de lipsa de igiena din casa noastra, va spun doar ca eu sunt multumita ca se spala pe dinti. De fapt sunt multumita ca dupa ce se „spala” ea, ma lasa si pe mine sa execut cum trebuie operatiunea in gura ei. In rest, schimb periutele noastre destul de des.

Uneori inainte de culcare isi ia in pat toate cartile (are destule!) si trebuie musai sa ne uitam pe toate. Le rasfoim si abia apoi se poate culca.

Ma ajuta prin casa nevoie mare. Intr-o zi si-a scos hainele din masina de spalat de vreo trei ori. Inainte sa apuc sa o pornesc. Eu le puneam, ea le scotea… Mno, hainele ei, ce pot eu sa zic?!

Intr-o dupa-amiaza i-a aratat tat-su cum sa-mi dea cu o tastatura wireless in cap. Mda, stiu, nu foarte politically correct. Dar noi ne distram. Eu radeam pe rupte, ea la fel. Apoi am trimis-o sa-l altoiasca si pe tat-su. S-a dus copilul. Si era tot o hlizeala. Ne durea burta de ras pe toti. (A fost singurul episod de violenta domestica de cand s-a nascut ea. 😀 )

Sambata mi-a explicat ca un cactus e o pisica care latra. (Arata inspre cactusii nostri si facea „chisca”, care pentru ea e pisica, si „am am”, adica ham ham tot pe limba ei.) Oricat am insistat eu ca nu, ea a insistat si mai tare pana m-a convins. De atunci pandim cactusii sa-i auzim cand latra.

Si am lasat pentru final cea mai controversata parte. Figurile din timpul alaptatului. 🙂

Uneori cauta sanul cu gura si se arunca cu o asemenea lacomie de zici ca nu a mai mancat nimic de vreo doi ani. Nu conteaza ca mananca mancare normala cat o vacuta, cot la cot cu ma-sa!

Are momente cand suge si da ochii peste cap de zici ca e drogata! Noi o intrebam ce prizeaza…

Remarca sustinuta si de faptul ca seara de multe ori dupa doza de lapte, desi pare obosita si pe punctul de a adormi, capata cumva puteri si mai face vreo doua ture de casa.

Cat am fost in vacanta a invatat sa spuna clar si raspicat tzatza. Moment in care a repetat cuvantul zece minute, timp in care mi-i si arata cu degetul. Mai tarziu a cautat toata familia de tzatze.

Uneori ii analizeaza atat de serioasa pe amandoi inainte de a decide pe care sa-l atace ca ma pufneste rasul.

Dar nu e totul lapte si miere. 😀 Ca face si ea micile ei crize de isterie. De pilda, are momente cand vrea pe tricicleta si plange ca ea vrea acum pe tricicleta. Odata pusa pe tricicleta, plange ca de ce am ajutat-o. Apoi plange ca vrea sa se dea jos. Si e atat de serioasa, si are niste lacrimi de crocodil de eu mai am un pic si mor de ras acolo. Dar ma abtin si, in loc de asta, incerc sa vad de ce e asa de suferinda. (Imi amintesc ca inca e guvernata de creierul reptilian si ma calmez.)

Cam asta e viata noastra cu un toddler…

Anunțuri

3 gânduri despre „Viata cu un toddler – partea amuzanta

  1. Nu va suparati, mama Bulbucului, aici mama lui Puf. Dati-ne si noua de citit una-alta (titluri?) despre creiere reptiliene, nu de alta, dar sa ne dezmeticim pe ce lume traieste.
    Sarumana!

    1. Tanti mama lui Puf, va recomand cu caldura Your Child’s Growing Mind: Brain Development and Learning From Birth to Adolescence de Jane Healy. E neuropsiholog tanti.
      Si Wonder Weeks, dar parca Puf e si el mare si daca se apropie de 17l, deja nu mai ai ce face cu ea.
      Apoi sunt tot felul de carti care explica cum sa te ocupi de tantrumuri si parenting. Daca intrebi pe VEP iti fac fetele o lista.

      1. Am iesit de pe VEP (chiar sapt trecuta am aflat ce e :)) uitasem), dar mai e alterego-ul. Dar nu-mi mai prieste, nu stiu de ce. Grupuri mai mari de 100 pers make me anxious 😀
        Sarumana de recomandare, rog sotul dotat cu kindle sa imi faca un cadou 🙂
        Tanti esti tu! :)) eu hottie 😉

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s