Constiinta mea e bolnava. Sau lumea in care traiesc e nebuna.
Studiez si citesc acum ca sa ma specializez in psihologia copilului. Nu o sa am drept de practica ca si psiholog la finalul cursului, dar o sa am dreptul de alucra in cresele si gradinitele din Belgia. Dreptul de practica ca si psiholog incerc sa-l obtin echivalandu-mi diploma din Romania.
De ce toate eforturile astea? Pentru ca mi se pare lipsa de deontologie si complet neetic sa ma apuc sa fac workshopuri si sa tin prelegeri parintilor stresati fara sa fi trecut prin demersul validarii cunostintelor mele de catre un for oficial. For care se presupune ca se supune unor legi si regulamente care pun mai presus de orice binele copilului. Sau al clientului / pacientului in general.
Teoretic as putea sa imi incep cariera de coach chiar si maine. Ma costa 80 de euro sa schimb obiectul de activitate in actele de independent. Dar nu as putea sa-mi asum responsabilitatea sanatatii mentale a unor familii fara sa fiu sigura ca toate cunostintele acumulate de mine sunt cele care trebuie.
Sunt constienta ca practica o sa-mi imbunatateasca aptitudinile si ca va trebui sa citesc si sa invat permanent. Cam tot ce scrie in cursul meu am citit in alta forma pana acum. Si totusi il buchisesc, imi fac temele si astept corectura profesorului (psihopedagog de meserie) cu sufletul la gura.
Pe de alta parte, de cand m-am decis sa schimb lumea diversificarii bebelusului si sa o fac mai relaxata, am dat de consultanti in diversificare. Unii mi-au fost mentionati de alte mame, altii s-au infiintat pe grup in incercarea de a-si face reclama. Unii sunt niste oameni exceptionali si pun mai mult accent pe relatia copilului cu mancarea si cu parintele decat pe tot felul de tabele si ingradiri nutritionale. Altii nu reusesc sa vada dincolo de convingeriile personale. Si arunca in dreapta si stanga cu informatii preluate din surse pe care nu le mai stie nimeni insistand ca ala e adevarul suprem, calea de urmat si sfantul graal al diversificarii.
Am inteles ca nu exista in Romania cursuri care sa te faca consultant in diversificare si care sa fie validate de Ministerul Sanatatii. Asa ca ma intreb cine-i face pe oamenii astia consultanti in orice. Nu ma leg de cursurile oferite de medici specialisti mamelor, ci de cele care ofera titulaturi si cica dau dreptul de a-i indruma pe altii.
Problema mea e ca acesti consultanti in orice nu sunt pregatiti sa fie echidistanti. De pilda un psiholog este pregatit sa nu-si transpuna credintele personale in terapia pe care o face cu un pacient.
Sa va dau un exemplu concret. Eu nu sunt de acord cu CIO (lasatul copilului sa planga ca sa „invete” sa (a)doarma singur). Dar asta e opinia mea de mama a Bulbucului. Este o opinie personala si o enunt doar daca sunt intrebata care e opinia mea personala si doar in medii informale unde clar nu vorbesc in calitate de consultant in ceva.
Daca un client vine la mine si ma intreaba ce poate sa faca cu somnul bebelusului sau, datoria mea este sa ii explic ce inseamna somn normal la un copil atat de mic, ce inseamna sleep training si care sunt optiunile. De la cea mai blanda pana la cea mai agresiva.
Tot datoria mea e sa-i expun punctele pro si contra cunoscute la ora actuala apropo de fiecare varianta. Nu opinii luate de pe bloguri scrise de IT-isti care au si ei 3 copii in batatura, ci opinii medicale sustinute de studii si cercetari. Apoi clientul alege in functie de cum „il lasa inima”. Si nu e treba mea sa-i influentez decizia.
Da, si eu cred ca lasatul copilului sa planga singur in camera in toiul noptii ii poate face mai mult rau decat bine, dar nu am nicio dovada stiintifica. Si nici nu e semn de neglijenta sau abuz atata vreme cat parintele e dincolo de usa si-l monitorizeaza si asta e o practica acceptata pe scara larga.
Asadar, chiar daca opinia mea personala zice una, cea de coach sau specialist in ceva zice ca trebuie sa pastrez distanta si sa intervin doar daca i se face rau copilului (violenta verbala sau fizica, de pilda).
Mno, am dat peste consultanti in diversificare care nu sunt in stare sa faca aceasta diferenta. Oameni care nu inteleg ca rolul lor e sa simplifice lucrurile, nu sa le incurce, ca mamele sunt deja stresate si ca nu au nevoie de un stres in plus. Oameni care nu au curiozitatea de a se informa din mai multe surse si nici curajul de a expune toata informatia, oricat de contra principiilor lor ar fi. Din nou, ca si cu bagatul laptelui praf pe gat in maternitate, mamei si bebelusului li se rapeste dreptul de a decide pentru ei si li se impune o anume varianta.
Dragi consultanti in orice (diversificare mai ales, ca pe voi imi casuna in momentul asta!), daca vreti sa sustineti musai o anumite cale puneti asta in titulatura voastra. Spuneti clar „consultant in autodiversificare” sau „consultant in diversificare inceputa dupa 6 luni si nicio clipa inainte”. Fiti onesti de la bun inceput.
Dragi organizatori de cursuri pentru certificat consultanti in orice (diversificare mai ales, ca pe voi imi casuna in momentul asta!), asigurati-va ca le explicati si cu ce se mananca interactiunea cu clientul / pacientul si ca nu streseaza mamele mai rau decat e cazul. Asigurati-va ca nu fac mai mult rau decat bine si ca nu faceti astfel ca mama sa mai plateasca si un psiholog dupa care sa o scape de stres.
Acum ma duc sa am o discutie sincera cu constiinta mea. Si sa-i trag doua dupa cap. E numai vina ei ca am scris aproape 1000 de cuvinte…
Astfel de persoane se mai numesc si – părerologi-.
Frumos. As vrea ca lumea sa fie facuta din oameni cu pareri ca ale tale.