Chestii, trestii... · Jurnal de Belgia

Explicatii asupra limbii romane

Nu credeam ca am sa ajung vreodata sa scriu un astfel de post. Dar dupa ce mai multa lume mi-a atras atentia ca vorbesc urat la adresa copilului meu, am decis ca e cazul sa dau un refresh la limba romana. (L, nu ai fost singura care mi-a atras atentia. 🙂 )

Asadar, dupa cum ati putut constata, pe blog domnisoara mea e numita Bulbuc. De unde pana unde? Pai prima data cand am simtit-o miscand am avut impresia ca am bulbuci in burta. La o cautare in DEX, eu nu vad nimic urat in dreptul cuvantului. Cu totii stim ce e un bulbuc / clabuc si nu inteleg ce e asa oribil. Mai mult, asta e si denumirea unei plante. Otravitoare ce-i drept, dar o planta, creatie a naturii si ea.

Plod e un cuvant cat se poate de normal provenind din limba germana si sensul comun e de „copil mic”. Naparca e o vietuitoare ca toate altele, o soparla ca sa fiu mai exacta. Si astea sunt doar apelativele de ieri.

Bineinteles ca mai sunt si altele si ca lista poate continua cu parciog, hamsterache, pastarnac cu pene, carnat flausat etc. Ca sa fiu sincera, fix la fel ne gratulam si porcusorii. (Banuiesc ca stiti deja cat de tare ne iubim porcusorii!) Si pentru mine toate astea fac parte din umorul casei, nicidecum dintr-o serie de jigniri aduse copilului sau animalelor aflate in responsabilitatea noastra.

Si va spun sincer ca sunt putin socata de felul in care interpreteaza oamenii treaba asta. Adica e perfect acceptabil sa iti strigi copilul „ma, puta!”, dar e complet inacceptabil sa ii spui „plod”. Doar pentru ca „puta” e un cuvant folosit zilnic la adresa copiilor, iar „plod” a capatat cumva sens peiorativ. Mai exact „plod” e folosit pentru copiii tiganilor care, nu-i asa?, nu sunt fiinte si ei, ci ceva de la marginea societatii. Sincer, daca aud pe careva ca imi striga copilul „puta”, s-ar putea sa-i explic foarte pe romaneste niste aspecte legate de limba romana.

E acceptabil sa-i spui copilului „dovlecel”, dar daca ii spui cumva „pastarnac”, vaaaai! ce urat! La fel, „bursuc” vs „naparca” sau mai stiu eu ce. Sa mai spun ca nu am auzit pe nimeni sa sara de fund in sus ca unii isi denumesc copiii „teroristi”?! (Inclusiv noi. 😀 )

Si va jur ca pe masura ce scriu aceste cuvinte imi vine sa rad. Pentru ca mie, personal, toate animalele mi se par simpatice. Sunt in stare sa stau cu orele sa ma uit la interactiunile dintre orice animale. Ba chiar ma uitam siderata la testoase cand le aveam. Exact la fel ma uit si la copilul meu.

Nici nu stiu cum sa va explic mai bine… Pretuiesc viata in orice forma vine ea. Chit ca e un sarpe veninos sau o pufosenie gen pisica. Chit ca e o planta otravitoare sau un dovleac bine copt. Toate isi au rostul, ca de aia vorbim de lanturi trofice. Si nu inteleg de ce unele sunt mai acceptabile sau mai frumoase ca altele.

Iar faptul ca ii spun fetei mele „naparca” nu echivaleaza cu „idiot”, „prost”, „imbecil” si mai stiu eu ce. Si nu o sa ramana cu traume majore, ba chiar din contra as spune. Pentru ca e vorba de simtul umorului pe care, se pare, ca il are si ea din plin. Mai mult, acasa ii spunem Malvina in general.

Mai zic doar ca eu am fost gratulata cu jigniri adevarate in copilarie fix de la persoana care imi avea grija, asa ca stati fara grija ca stiu diferenta dintre apelative din dragoste si jignire.

Ideea de baza e ca nu as vrea sa imi invat copilul ca o pisica e mai frumoasa si mai buna ca o naparca doar pentru ca majoritatea crede asa. Sau ca un dovleac e mai acceptabil social decat o gulie. Ca sa reduc totul la o explicatie ultra-simpla.

Si tot idee de baza: imi iubesc copilul la nebunie. Nu cred ca e mai buna sau mai frumoasa decat altii, dar cred cu tarie ca e simpaticasi inteligenta foc . Si ma uimeste pe zi ce trece cu caracterul ei jovial, cu felul ei de a fi in general. Banuiesc ca i s-o trage si de la simtul umorului destul de dezvoltat de la noi din casa…

Sper ca am clarificat putin limba romana. 🙂

P.S. Orice limba e o comoara de termeni. Din pacate oamenii uita de cele mai multe ori sensul lor de baza.

Anunțuri

6 gânduri despre „Explicatii asupra limbii romane

  1. Spune-i cum vrei…e copilul vostru drag …bine că ni are un nume caraghios, de ex. Bombonica,Dulceața, sau altele asemenea.,care la senectute=ca naiba …
    La Starea Civilă se produc multe greșeli, care nu se mai corectează…o mamă a pus numele Dorin, dar i s-a scris Dobrin …și așa se numește și azi, la 30 ani…culmea este că mama îi zice=Dobrin.
    Alte greșeli impardonabile :Adriean, Mircia …

    1. Am citit certificatele de nastere de enshpe mii de ori ca sa ma asigur ca au fost corect scrise. Si cand am ales „malvina”, mi-am pus toti colegii de alte nationalitati sa-l citeasca ca sa ma asigur ca nu e pocibil in alte limbi.

  2. pana pe la cateva luni dupa nastere i-am zis bebelusei „Boracica”. Pt cat am stat cu capul in toaleta 😀

  3. Sincer, eu nu cred că trebuie să te justifici în fața nimănui. Nu înțeleg oamenii care au o problemă cu astfel de apelative. De fapt, cu orice apelativ. Dacă tonalitatea e una dulce, de dragoste și afecțiune, intenția la fel, ne putem numi oricum unul pe celălalt.

  4. Nepoata-mea e galusca, buburuza, gogosica, marmota mica, terorista, soricel iar ea imi spune draga mea, who cares? Atata de multa lume nefiututa si care moare de plictis… Omg!!

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s