Opinii

Diversificarea (echilibrata) a bebelusului

Disclaimer: Nu sunt medic. Acest articol nu reprezinta o opinie medicala, ci o suma de observatii bazate pe articole si recomandari medicale pe care le voi cita. Oservatiile se refera la copii fara probleme medicale (fiziologice) care sa-i impiedice sa manance.

Pentru noi diversificarea a fost o chestie simpatica. Si relaxata. Spun „a fost” pentru ca deja domnisoara de 15 luni mananca cot la cot cu noi, cu mentiunea ca noi incercam sa mancam cat mai sanatos. Nu ne iese tot timpul, dar acasa, de fata cu ea, reusim.

Pentru altii diversificarea bebelusului e o etapa stresanta, cu multi nervi si necunoscute. Atat de partea mamei, cat si a bebelusului. Mai mult, aproape toate grupurile de diversificare de pe Facebook (ne place sau nu, multi copii sunt crescuti cu ajutorul Facebookului) urla pe tonuri raspicate informatii contradictorii. Sau adminii si impatimitii nici macar nu accepta intrebari pe langa filosofia lor, ca si sar la bataie. Educatie cu parul.

Confuzia creste cand compari si sfaturile medicilor din aceeasi tara, ba chiar si din acelasi oras, si constati ca se bat cap in cap. Am impresia ca atitudinea lor depinde mult si de gradul de informare si de cat de la curent sunt cu ultimele cercetari in domeniu. E doar o impresie…

Mai zic de marea lupta care se da intre asa zisa diversificare clasica si autodiversificare?! Chiar ieri citeam un comentariu al unei mamici care se plangea ca diversificarea clasica e „atat de complicata!”.

Dar haideti sa incepem cu inceputul. Si sper sa aveti rabdare sa cititi pana la sfarsit.

Ce inseamna diversificarea bebelusului?

Nu stiu de unde pana unde s-a ajuns la ideea ca diversificarea inseamna inlocuirea rapida si degraba a laptelui cu mancare solida. Dar repede, repede, ca suntem grabiti.

Diversificarea bebelusului se petrece cam pana la un an al sau si nu inseamna ca trebuie sa manance x grame la ora y. Diversificarea inseamna ca il familiarizam cu gusturi si texturi noi, ca ii aratam ca exista si altceva pe lume in afara de lapte. Cat mananca e strict la latitudinea lui.

Bineinteles ca exista presiunea societatii care zice ca bebe trebuie sa manance. Sa fie dolofan si bine crescut, ca inca suferim de traumele trecutului in care subnutritia era la loc de cinste. Ba chiar uneori e mai bine sa manance mult si cat mai devreme ca sa nu mai stea mama cu grija ca ea e la munca si oare cu ce supravietuieste puiul ei nemancacios. Societatea (familia extinsa, babele de la bloc, prietenii binevoitori) ar trebui sa isi mai re-evalueze prioritatile!

Cand incepem diversificarea?

Mare dezbatere, mare apropo de varsta la care se incepe diversificarea. Parerea mea e ca raspunsul corect e foarte simplu: „cand vrea bebe!”.

Sustinatorii extremisti (imi cer scuze, dar o sa vedeti de ce le spun extremisti) ai alaptatului si autodiversificari scot in fata recomandarile OMS care, in acceptiunea lor, zic ca diversificarea se incepe dupa 6l.

ESPGHAN zice, pe de alta parte, ca diversificarea ar trebui sa inceapa intre s 17 si s 26.

Cine are dreptate? Cine greseste?

Pai toata lumea are dreptate. Adica OMS si ESPGHAN, nu extremistii. Sa vedem de ce…

In documentul oficial OMS se vorbeste despre „at about 6 months”. Adica „in jurul varstei de 6 luni”, in traducere exacta. Si OMS zice ca pana la 6l laptele matern e suficient ca sa asigure necesarul de nutrienti al bebelusului, recomandare cu care sunt de acord cam toate forurile internationale de profil.

Dar! OMS emite recomandari pentru lumea intreaga, inclusiv pentru tari sub-dezvoltate si in curs de dezvoltare. Vezi Africa, Asia etc. Am fost intrebata care e diferenta dintre stomacul unui copil din Zimbabue si a unuia din Romania. Nici una! Diferenta consta in ceea ce o mama din Zimbabue ar putea baga in gura copilului. Adica putina mancare, de calitate indoielnica, preparata in conditii improprii care mai mult rau ar face. Pe cand in tari dezvoltate calitatea vietii e net superioara, deci si alimentatia e diversa si de calitate.

Normal ca OMS tine cu dintii de recomandarea de a nu oferi altceva bebelusului cat de mult se poate ca sa scada riscul mortalitatii infantile in tari unde apa curenta e un vis frumos si laptele matern e cea mai sigura sursa de hrana. Si sunt total de acord cu aceasta abordare.

Pe de alta parte, noi locuim in Europa. Cum am spus si mai sus, teoretic avem ce sa le dam de mancare copiilor nostri fara a provoca boli mortale. ESPGHAN spune ca diversificarea ar trebui inceputa intre s17 si s26 pentru ca e fereastra optima. Adica creierul bebelusului e pregatit sa accepte texturi si gusturi noi. Dupa 26s, teoretic, creierul lui isi va redirectiona energia inspre alte descoperiri.

Dar faptul ca incepi diversificarea inainte de 6l nu inseamna ca gata!, bebe baga jumatate de kilogram de paste la o masa si adio lapte. A incepe diversificarea poate foarte bine insemna sa-i pui un morcov fiert in mana sa-l lasi sa-l molfaie. 3 guri de morcov cu siguranta nu-i implinesc nicio nevoie nutritionala si tot din lapte o sa-si ia ce-i trebuie. Asadar eu nu vad niciun conflict aici. Ca tot laptele matern asigura toti nutrientii necesari, dar a inceput si diversificarea.

Nu faceti confuzie intre inceperea diversificarii si intarcat sau chiar diminuarea nevoii de lapte. Diversificarea merge mana in mana cu alaptatul (sau cu laptele praf). O sa dureze ceva vreme pana cand veti inlocui mese cu adevarat. Si nu-i graba, pana la urma.

EFSA, dupa ce a studiat problema cu dedicatie, zice asa: laptele matern este suficient ca sa asigure nutrientii necesari pana la 6 luni, dar diversificarea poate fi inceputa oricand dupa 17s. Mai mult, nu exista dovezi stiintifice cum ca inceperea diversificarii intre 17-26s la copii europeni le-ar afecta cumva starea de sanatate pe viitor.

Asadar, din punct de vedere medical, diversificarea se poate incepe dupa 17s. Si, teoretic, daca e sa dam ascultare multor studii recente, inainte de 26s.

Nu, nu exista nicio diferenta intre copii hraniti cu lapte praf si cei alaptati. O spune ESPGHAN, nu eu.

Inca ceva. Cele 26s enuntate de ESPGHAN ca si termen „limita” pentru a incepe reprezinta fix jumatate de an (jumatate din 52 de saptamani), chiar daca pe calendar nu o sa bata cu „aniversarea” bebelusului. Diferenta vine din faptul ca lunile anului au numar de zile diferit.

Mai exista dezbateri legate de capacitatea copilului de a sta in fund. Sustinatorii autodiversificarii zic ca diversificarea trebuie sa inceapa cand copilul e capabil sa stea nesustinut in fund. Explicatia este logica: un copil aflat in pozitie inclinata nu va putea gestiona corect un gag.

Singura mea problema cu aceasta „regula” e ca multi copii nu stau in fund singuri pana la 26s, presupunand ca nu-i proptim intre perne de la 2l. Un bebelus lasat sa se dezvolte in ritmul sau va sta nesustinut in fund in momentul in care va descoperi cum sa se aseze in aceasta pozitie. Adica de pe burta se va aseza pe o parte, se va sprijini in brate si hop! in fund. Iar aceasta descoperire poate surveni chiar si inspre 9l.

Dar asta nu-i impiedica sa stea foarte bine in fund sustinuti. La ora mesei se poate folosi un scaun adaptat sau bebe poate sta pe genunchii mamei si se rezolva aceasta problema. Iar multe alte recomandari exact asta spun, ca bebe trebuie sa fie capabil sa stea in fund sustinut.

Pentru ca, altfel, eu ma vad pusa intr-o dilema existentiala. Ce fac? Fortez copilul sa stea intre perne de la 2l ca sa stea nesustinut la 6l sa pot incepe diversificarea? Dar asta presupune ca foarte probabil va avea probleme cu coloana la varsta adulta. Sau il las in ritmul lui si incep diversificarea cu mult dupa 6l?

Atentie! Cand se spune ca bebe trebuie sa fie capabil sa stea in fund sustinut, „sustinut” nu inseamna protapit intre 10 perne, ci suport minim. Adica bratul mamei usurel pe dupa umeri, spatarul de la bouncer… Ideea e ca bebe nu cade in laterale, isi sustine capul fara efort si are nevoie de putina sustinere la spate. Atat.

Al treilea semn ca bebe e pregatit pentru diversificare este dorinta sa de a manca. Sustinatorii infocati ai inceperii diversificarii musai dupa 6l zic ca bebe baga in gura tot ce prinde inainte de aceasta varsta, inclusiv mancarea pe care o vad in mana mamei, pentru ca asta fac ei si ca un bebelus nu are pofte.

Ei, exista studii care arata ca bebelusii au pofte si recunosc mirosuri si gusturi. A nu se intelege ca poftesc la sarmale sau mititei! Bebelusii poftesc la alimente in stare pura, simpla sau nici macar nu stiu cum sa explic. Cum spuneam, bebe nu pofteste la sarmale, dar recunoaste gustul / mirosul de varza, de pilda. Toate astea pentru ca lichidul amniotic in care el s-a balacit 9 luni a luat gustul alimentelor ingerate de mama.

Repet, nu confundati recunoasterea mirosului / gustului unor alimente simple (banana, usturoi, carne etc.) cu combinatiile in care le consumam noi (inghetata de banane, sarmale, chiftele…).

Concluzionand, cand incepem diversificarea? Logic o incepem cand bebe arata interes pentru ce bagam noi in gura, daca a trecut de varsta de 17s si sta in fund cu minim ajutor.

Bineinteles ca din acest punct fiecare mama isi alege momentul in care incepe bazat ori pe dovezile stiintifice, ori pe opiniile cele mai inversunate.

Cu ce incepem diversificarea?

Diversificarea este o chestie strict sociala. In India copilul va manca cu naturalete curry de la bun inceput, in Japonia i se va oferi peste crud si tot asa.

In Europa, si mai ales observ ca in Romania, unii isi fac un titlu de glorie din a face o chestie complicata din diversificarea asta. Mi-au cazut ochii pe scheme si para secheme cu reguli de trei zile si cu o ordine a legumelor de am ramas masca.

In primul rand sa vorbim de „regula de trei zile”. Care, de fapt si de drept, la origini era de patru zile. Opiniile medicale moderne, care se asociaza mai ales cu autodiversificarea, spun ca aceasta regula nu-si mai are rostul, mai ales daca copilul nu are un teren alergic. Adica daca parintii bebelusului nu sunt cunoscuti cu alergii la alimente si daca bebelusulul nu prezinta vreo alergie pana la inceperea diversificarii, puteti sa va relaxati si sa uitati de scheme.

Bine, bine, si daca nu respectam regula asta transmisa din mosi, stramosi (doar de vreo 100 de ani, ca sa fim sinceri), cum facem? Pai avem grija sa introducem maxim un aliment nou pe zi. Iar daca e un aliment cu potential alergen cunoscut (kiwi, capsuni, scortisoara, alune, nuci…), il introducem musai in prima parte a zilei ca sa putem observa eventuale reactii. Noaptea vedem mai greu daca bebe are bube si / sau probleme de respiratie.

Si cu ce incepem, pana la urma? Cu legume, fructe, supe chioare sau sucuri?

Cica cel mai bine e sa incepem cu legume, pentru ca fructele sunt mai dulci si riscam sa il obisnuim pe bebe cu un astfel de gust si sa refuze legumele. Pe de alta parte, nu am auzit de copii care sa fi inceput cu fructele si sa nu manance legume.

Exista medici care recomanda cu tarie sa incepem cu supite si suculete. (Stiti cat de mult imi plac diminutivele gratuite, asa ca, va rog, sesizati sarcasmul.)

De supicile mamii lor de supici nu pot sa spun nimic ca nu am o dovada medicala impotriva lor. Zic doar ca mie mi se pare un pic trasa de par ideea. De ce? Pai daca copilul vrea sa manance, de ce sa-i dai apa chioara cu usor gust de legume? Oricum pana o sa digere cum trebuie legumele va trece ceva vreme. La inceput de tot, o sa gasiti in scutece legumele cam in aceeasi forma in care le-a ingerat. Asadar, care e argumentul medical?! (O sa ajung si la „bland cu stomacul bebelusului”, stati fara grija!)

Pe de alta parte, cu suculetul pacii am o maaaaare problema. Nu numai eu, chiar si OMS. Caci OMS zice ca sucurile din legume si fructe sunt, de fapt, fructoza in stare pura. Adica zaharuri. Nu, nu zaharul ala alb rafinat, dar ceva similar ca si actiune asupra corpului. Adica atunci cand ii dai unui bebelus de cateva kilograme vreo 10 – 15 lingurite de suculet, tot ce faci e sa bagi in el zaharuri concentrate. Vitaminele raman in pulpa pe care nu i-o dai.

Cum reactioneaza organismul cand bagi zaharuri, in special fructoza? Ficatul este suprasolicitat si o va transforma in grasime. Mai mult, in timp acest lucru facilitează apariţiei rezistenţei la insulină, recunoscută astăzi ca fiind principala cauză a obezităţii, a diabetului de tip 2 şi a afecţiunilor cardiace.

Da, stiu, multi au inceput asa si lui bebe i-a mers foarte bine. Dar haideti sa vedem cum le merge ca si adulti. Cat de capabil e organismul lor sa se descurce cu astfel de socuri zaharoase…

Ca sa ne intelegem: cateva guri de suc de fructe proaspart stors in completarea unui mic dejun sanatos nu fac niciun rau dupa varsta de un an. Dar suc simplu dat in conditiile in care copilul nu consuma nimic altceva care sa contrabalanseze zaharurile, nu mi se pare o idee buna.

Legume blande cu stomacul bebelusului. Am vazut eticheta asta pe unele, altele au fost clar incadrate in categria „rele” si date de-o parte. Daca v-as spune ca pe mine ma baloneaza fix unele din asa zisele legume blande ce ati spune?! Ca sunt eu ciudata, probabil. Ei, cum sunt eu ciudata, asa mai sunt o gramada altii pe lumea asta. Ideea e ca fiecare bebelus poate reactiona diferit la aceeasi leguma, fie ca o credem noi blanda au ba.

Copilul meu mananca fasole boabe fiarta de pe la 9 – 10l. Nu a suferit niciodata de nimic de la ea. Altii se pot balona ingrozitor. Dar poate altii accepta dovlecelul cu o usurinta de nedescris, pe cand cei care nu se baloneaza de la fasole poate au probleme in a digera o leguma atat de „blanda”.

Ce vreau sa spun e ca fiecare organism e unic si reactioneaza diferit. Si de noi, mamele, tine sa ne dam seama daca il baloneaza brocoli au ba, daca dovlecelul ii prieste sau nu si tot asa. Si tot de noi tine sa intelegem ca nu-i putem tine intr-o bula de sticla si ca fix tocmai asta e scopul diversificarii: sa-i obisnuim, inclusiv din punct de vedere al digestiei, cu altceva. Nu, nu sunteti mame iresponsabile si denaturate daca i-ati dat ceva ce l-a balonat!

Mai mult, ce il baloneaza azi s-ar putea sa nu mai aiba niciun efect maine sau peste doua saptamani.

Deci, cu ce hranim un bebelus de pana la un an? Cu alimente cat mai simple, fara sare, fara zahar. Cat mai putin procesate deoarece trebuie sa-l obisnuim cu gustul real al fructelor si legumelor, nu cu cel pe care il consideram noi acceptabil. Ceea ce noua ni se pare acru pentru ei poate fi perfect normal, de pilda.

Aditivii pe care ii gasim in alimentele din comert, acele faimoase E-uri pe care toata lumea le huleste, ar trebui introduse treptat (parerea mea), fara abuz. Pentru ca oricum copilul va intra in contact cu ele. Dar macar pana la un an am putea sa-l tinem departe de ele.

Mai multe detalii despre E-uri, gasiti pe site-ul Romalimenta. Apropo, lecitina pe care o luam pentru probleme in alaptare e un E. Stiati asta?! Banuiesc ca nu. 🙂

Si era sa uit de „ceiut”. Care e atat de raspandit in cultura romaneasca. Fara discernamant! Pe principiul ca daca mie ca adult nu-mi face rau, lui de ce i-ar face?! In primul rand ca tu, ca adult, habar nu ai care sunt efectele acelei infuzii. Tu il bei pentru ca ti l-a recomandat mama, matusa, vecina, si uite ce bine o duci. Rar cand tu personal ai pus mana pe o carte stiintifica si ai citit care sunt efectele benefice, dar si cele negative ale ceiutului.

Apoi, daca o cana de ceai de 250 ml nu are niciun efect nociv asupra unui adult de 60 – 70 kg, habar nu aveti ce efecte poate avea aceeasi concentratie asupra unui bebelus de 6 kg. Mai mult, se pune intrebarea daca ierburile pe care le folositi sunt sterile, nepoluate si nu contin metale grele.

In plus, o cana de ceai nu are nicio valoare nutritionala. Zero! Deci nu tine de foame. Apa este mult mai indicata ca sa tina de sete.

Iar apropo de sete, daca inlocuiti laptele cu ceiutul mamii lui de ceiut, in sensul ca ii inlocuiti mesele ca suge / bea prea mult lapte, nu faceti decat sa va infometati copilul si riscati si o supra hidratare de care nu are nevoie. (Serios, voua daca v-ar fi foame ati bea o cana cu ceai?!)

Diversificare clasica sau autodiversificare?

Din nou doua tabere aparent in opozitie ireconciliabila! Nimic mai gresit.

Cum spuneam si la inceput, din nu stiu ce motiv, „diversificarea clasica” a ajuns un fel de bau-bau complicat cu scheme si para scheme, reguli stricte si alte frici la pachet.

Pe de alta parte, autodiversificarea e inteleasa intr-o maniera mult prea relaxata uneori. Adica am vazut poze afisate cu mandrie cu bebelusi de 10l mancand cu pofta dintr-o cutie cu crema de branza de capra cumparata din magazin. Unde-i buba? Pe langa faptul ca e sarata, mai are si aditivi.

Deci, care e diferenta? Diferenta e una de ordin psihologic pentru mama! Asta e diferenta, ca in rest diversificam tot bebelusi si, teoretic, ii hranim cu aceleasi chestii.

In primul rand, multe mame se tem de autodiversificare din cauza pericolului de inec. Si din cauza de gaguri. Dar despre asta, un pic mai incolo. Si se tem de mizerie si de lipsa de control asupra cantitatii ingerate de bebelus.

Asadar, cum facem? Din nou, depinde de bebelus.

Sunt copii care vor sa manance inainte de a fi capabili sa bage in gura cu mana lor si cu directie. Multi dintre ei accepta piureurile fara probleme. Pana la un punct, ca apoi le vine cheful de autohranire. Si ala e momentul in care mama trebuie sa faca un pas inapoi si sa accepte si urme de ou pe pereti, si bucati de morcov in urechile bebeloiului.

Sunt copii care refuza din start orice piure si vor sa bage in gura ei cu mana lor. Sau sa se joace cu mancarea si sa vada despre ce e vorba.

Si intre cele doua categorii plaja e larga. Iar abordarea tine tare mult de atitudinea si fricile mamei.

Mai zic o data: ambele tipuri de diversificare au, in principiu, aceleasi reguli. Si anume: copilul mananca cat are chef, trebuie sa-i oferim produse sanatoase adaptate varstei lui si sa nu ne fie frica de murdarie.

Cursuri de prim ajutor, diferenta intre gag si inec

Ca tot suntem la acest capitol, al fricilor mamei , sa vorbim putin despre inec si gag.

In primul rand, sunt doua lucruri diferite. In al doilea rand, se pot intampla fara nicio legatura cu diversificarea. Pe cale de consecinta, musai un curs de prim ajutor de baza, adica sa invatati ce trebuie sa faceti in cazul in care bebelusul e in stop respirator sau se ineaca.

Lucrurile astea ar trebui sa vi le explice pediatrul / neonatologul / medicul de familie la primele vizite. Din pacate, nu va explica asa ceva din proprie initiativa ca sa nu va panicheze inutil. Dar eu as sugera sa-i intrebati si sa-i puneti sa va arate. Daca refuza sau pur si simplu nu stiu, schimbati medicul!

Ideea e ca accidente se intampla. Nu ni le dorim, nu le cautam, dar se intampla. Un copil care se taraie poate gasi un obiect mic prin casa si sa-l bage in gura si gata momentul de inec.

Stopul respiratoriu exista la bebelusi. Ce te faci daca fix al tau inceteaza sa respire intr-o noapte? Cum stii cand sa intervii si ce sa faci?

Intreruperea oxigenarii creierului e periculoasa rau. Un curs de prim ajutor te poate invata cum sa faci ca sa ajuti la oxigenare pana vine salvarea. Da, sunt tot felul de tutoriale pe YouTube, dar problema e ca nu explica cata presiune sa pui cand apesi. Inainte sa fac cursul, ma gandeam ca apasam usor sa nu rupem vreo coasta. Am fost lamurita ca o coasta rupta in cazul in care bebe nu mai respira e cea mai mica problema pe care am putea-o avea.

Diferenta dintre gag si inec e simpla. La gag copilul e rosu la fata si tuseste. Nici nu ar trebui sa intervenim, palmele pe spate pot face mai mult rau decat bine. In caz de inec, copilul devine albastru la fata si nu respira. Atunci e momentul sa intervenim.

gag vs choking

Cand introducem alergenii?

Alta mare dilema… Noile cercetari in domeniu zic ca bine ar fi chiar inainte de 26s (Da, da, ati citit bine, inainte de 6l!). Politica generala in prezent e ca trebuie introdusi intre 6 si 12 luni. Glutenul musai inainte de 7l.

Inca un link.

De ce asa devreme? Cica dupa ce copilul e diversificat (adica dupa un an), organismul considera alergenii un corp strain si reactioneaza. Deci, ideal e inainte de 12l.

Multe mame se tem si asteapta varsta de un an. Ba chiar si dupa un an tot se tem, iar daca cumva apare vreo alergie isi dau palme si se simt vinovate ca au facut ele ceva gresit de sunt copiii alergici. Dragi mame, nu e vina voastra ca bebe e alergic! Daca e sa fie alergic la ceva, e scris in ADN-ul lui si alergia se va manifesta indiferent de varsta si forma la care ii oferiti alimentul respectiv. Mai mult, exista sanse ca alergia sa nu se manifeste ani verzi si sa apara dintr-o data la 10, 15 sau 20 de ani pe un fond de oboseala sau slabiciune.

Cum evaluam greutatea bebelusului?

Oare cate mame nu au inceput diversificarea pentru ca bebe li se parea cam slabut? Ori lor, ori soacrei / mamei, ori vecinei, ori necunoscutilor de pe strada… Oare cati medici romani nu au decretat ca bebe trebuie sa inceapa diversifcarea din acelasi motiv, ca „pare cam slabut”?

Greutatea corecta nu se evalueaza ochiometric! Gras si frumos nu inseamna sanatos!

Greutatea corecta se evalueaza in functie de graficele de crestere OMS. Graficele astea sunt universal valabile si le gasiti aici. Inserez si eu poze cu graficele de crestere in greutate pentru fete si baieti de la 0 la 24 de luni.

percentile greutate baieti 2anipercentile greutate fete 2ani

Cum sa va explic eu mai bine ca sa intelegeti ce vreau sa spun?! Un copil nascut de 3kg (o greutate cat se poate de normala la nastere), in general nu o sa aiba 10 kg la un an. Abia o sa aiba aproape 10 la 2 ani. Da, ati citit bine! Si o sa fie un copil perfect sanatos chiar daca bunicilor li se pare pirpiriu.

Mai mult, in primele trei luni dupa nastere bebelusul creste sustinut de hormonii de crestere inca ramasi de la mama. Adica putin haotic si fluctuant. Dupa 3l ar trebui sa se stabilizeze pe o curba a lui si atunci se vede ce greutate e normala pentru el.

Stiu, e greu sa iesi din ideile preconcepute ale societatii. Dar datoria voastra de parinti e fata de bebelus si scopul vostru este ca el sa fie sanatos. Ori un copil supraponderal pentru ca familia crede ca trebuie sa fie pufos si ca o minge, nu este un copil neaparat sanatos. Toate kilogramele alea in plus pun presiune suplimentara pe ligamentelor si articulatile lor. Datoria voastra de parinti nu este sa cresteti un copil care sa corespunda standardelor inchipiute ale familiei extinse si ale vecinilor!

Obiceiuri bune la masa in bebelusie, obiceiuri bune si pe mai tarziu

Bun, am stabilit cand incepem si cum incepem, ati ales metoda, dar cum facem mai exact?!

Ideal e sa stabiliti un program de masa in functie de cel al familiei. Chiar daca la 7l vi se pare o aberatie, pe termen lung o sa va fie de mare ajutor. Mai ales cand copilul o sa mearga la gradinita / scoala si o sa fie nevoit sa respecte un program de masa. Si o sa va ajute sa intelegeti daca plange de foame sau din alt motiv.

Ar trebui sa mancati si voi o data cu copilul ca sa-i oferiti un exemplu. Ideal cam acelasi lucru. E greu sa mananci in timp ce mai ajuti si la hranirea piticaniei, dar este fezabil. Vorbesc din experienta. Ii dati fructele, pai va luati si voi un fruct si-l mancati.

Tot ideal e sa-l lasati sa experimenteze (a se citi „sa se joace”) cu mancarea de cand isi manifesta aceasta dorinta. Si sa-i prezentati alimentele necombinate la prima intalnire. Ca sa inteleaga ca aia e piersica si ca ala e gustul de piersica.

Nu pacalim copilul, nu ne jucam avioane, nu-i punem desene animate. Si daca nu vrea sa manance?! Rabdare! Stiu, stiu! Toti din jur va spun ca trebuie sa manance. Eu va spun ca pana la un an e diversificare, deci familiarizarea copilului cu gusturi si texturi noi. Si ca cu cat voi insistati mai tare si va stresati mai mult, cu atat bebe o sa prinda sila mai mare de ora de masa si de mancare si o sa refuze mai cu inversunare sa manance.

Sincer, voua v-ar placea sa va pacaleasca cineva si sa va forteze sa mancati daca nu aveti chef? Copilul vostru e un om cu drepturi egale. Daca vi se pare absurd sa va legati sotul de scaun si sa-i agati cu forta in gure un pireuas, e la fel de absurd sa-i faceti asa ceva copilului vostru! Nu e prost, stie cand vrea sa manance si cand nu.

Diversificarea copilului mai inseamna si adaptarea meniului parintilor. Pentru ca, la un moment dat, bebe o sa vrea clar ce au parintii in farfurie. Si atunci e bine ca parintii sa aiba pe farfurie ceva ce e sanatos si pentru bebe.

Alimentatia bebelusului trebuie sa fie echilibrata. Legumele, fructele si carbohidratii (cereale si pseudocereale) sunt baza. Carnea si lactatele sunt secundare. De ce?! Pentru ca rinichii lor pot digera in siguranta o anumita cantitate de proteine. Iar carnea si lactatele sunt bogate in proteine. Daca oferiti carne, oua si / sau lactate la 3 mese pe zi s-ar putea chiar sa fie vina voastra daca la varsta adulta o sa aiba probleme cu rinichii.

Ma indoiesc ca am reusit sa scriu tot ce ar fi trebuit sa scriu. Dar daca imi mai amintesc de altele, voi edita.

Sper ca toata polologhia asta sa ajute pe cineva si sa relaxeze macar vreo doua mame si, implicit si bebelusii.

Nu uitati! Ce faceti voi acum sub denumire de „diversificare” va marca relatia copilului cu mancarea pentru tot restul vietii sale. Mai mult, copilul e un individ care are tot dreptul din lume sa nu aiba aceleasi gusturi ca si voi, iar datoria voastra de parinti e sa-l orientati spre o alimentatie sanatoasa.

Anunțuri

5 gânduri despre „Diversificarea (echilibrata) a bebelusului

  1. eu am schimbat macazul cand am ramas insarcinata. Am inteles ca de aici incolo eu sunt sefa la polonic si responsabila de alimentatie in familie.
    Eu consider ca mult mai grav decat o diversificare „cu scapari” este un exemplu nesanatos in casa.

    Bad example de la noi: fiica mea m-o vazut band bere si …cere. I-am pus in pahar ei bere cu apa. Si i-a placut :)))

  2. Eu am cam busit diversificarea: am inceput relaxata cu finger food, apoi stresata ca nu mananca si dat piureuri, apoi iar relaxata si acum iar stresata caci are 13 luni si nu stiu ce urmeaza.si am fost si una din mamicile care a introdus glutenul dupa un an,de frica, pt ca suntem plecati din tara si imi era team sa nu aiba vreo probl. Si ea e tare interesata de farfuria noastra si nu stiu cat de mult sa-i dau din mancarea noastra si cat „mancare bebeluseasca”. Abia recent am intrat intr-un grup pe facebook de diversificare dar nu prea me gusta.

    1. Cauta „Diversificarea echilibrata a bebelusului”. 🙂
      Ideea e sa nu fortezi copilul cu nimic. Si daca la 13l e interesata de farfuria voastra, ai grija ce pui tu in farfurie (fara prajeli, sare si tocaturi) si da-i cu incredere.
      Noi, de pilda, la 14,5l mancam cot la cot. Dimineata ii dau paine cu unt, oua, tot ce mancam si noi, dar noi nu mai punem sare in mancarea noastra. La pranz mergem mai mut pe legume fierte, chiftele facute la cuptor si alte asemenea. Week-endul asta am facut ardei umpluti cu carne de vita, nu am pus sare si a mancat cu noi.
      Noi stam impreuna la masa cand suntem acasa si mananca cat vrea ea. Nu o fortam. Si daca mananca singura, o lasam sa se faca ca un purcel. 🙂

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s