Opinii

Fiecare isi creste copiii cum doreste. Pe barba lui.

La noi in familie eu sunt optimista care se da de ceasul mortii sa schimbe lumea, el e cinicul sceptic care nu prea vede cum s-ar putea schimba o lume care nu vrea asta.

Ultima discutie cinico-optimista pe care am avut-o (si pe care mi-o amintesc) a avut la baza fix anumite aspecte legate de dezvoltarea copilului. Eu, placut uimita de IQ-ul fii-mii (seamana cu porcusorii, nu cu noi!), ma intrebam oare cat la suta din dezvoltarea ei e influentata de felul in care ne comportam cu ea. Si din creanga in creanga am ajuns sa discutam despre cat de important e sa le acorzi libertatea de a se dezvolta in directia pe care o aleg ei si cat de importante sunt limitele impuse doar atunci cand e cu adevarat necesar.

Din ramurica in ramurica, am auns si sa deplang faptul ca majoritatea parintilor nu vad frumusetea dezvoltarii cognitive a unui copil, ca au pretentia sa fie adulti in comportament, desi varsta lor le permite sa fie cu totul altceva. Si mi-am amintit de cuvintele unei prietene de pe Facebook care spunea la un moment dat ca nu se simte confortabil ca al ei copil va ajunge sa munceasca si sa convietuiasca cu cei care azi sunt pedepsiti pentru ca au tantrumuri sau pentru ca depasesc conturul la desen.

Mr. G mi-a raspuns simplu si cinic ca e mai bine asa. Ca daca ar fi toti oameni intreprinzatori, cu incredere in ei, empatici si care stiu exact ce vor nu ar avea cum sa aiba cu totii succes. Asa ca ar trebui sa-i las pe altii in pace, sa continui ce fac cu picea si sa ma rog sa o tina tot asa. (Presedintele SUA sau Regina Angliei ajunge asta! Adica o institutie in sine. 😀 )

Mi-am amintit de toata aceasta conversatie citind comentariile la o anume postare de pe blogul Printesei Urbane unde mai multe mame se declarau nemultumite, ba chiar oripilate, de faptul ca alti parinti permit copiilor sa faca tantrumuri si ca urletele altor copii ii deranjeaza pe cei din jur. Discutia a continuat cu „ce bune sunt pedepsele” si tot asa. Bineinteles ca sunt doua tabere, ca intotdeauna.

Mi se pare tragic ca ne consideram copiii ori animale mici si proaste care trebuie dresate, ori niste fiinte care ar trebui sa se poarte ca un adult, desi inca nu sunt echipati corespunzator si noi suntem cei care ar trebui sa-i sustinem in acest sens. Iar sustinerea nu inseamna sa-i tratam ca pe niste adulti, ci sa-i tratam ca pe niste copii care traiesc un vartej de emotii si senzatii.

Multa lume confunda acceptarea unui tantrum cu permisivitatea excesiva a parintelui. Pe principiul ca daca ii accepti un tantrum fara sa-i carpesti doua sau sa-l pui la colt, pai clar o sa-i permiti si sa traga de fetele de masa intr-un restaurant sau sa verse borsul in poala musafirilor. Nu-i asa. Chiar de loc. Sunt lucruri care trebuie acceptate si constientizate si sunt altele care presupun limite clare si tin de educatia aia care se afiseaza in societate. Nu ma apuc sa fac aici teoria tantrumurilor, ca nu-i nici locul, nici scopul.

Vreau doar sa va transmit ca puteti sa va cresteti copiii cum vreti voi, sa-i schiloditi au ba emotional, sa-i altoiti sau sa-i tineti in brate o vesnicie. Caci fix asa cum vrem o sa ne crestem si noi copilul. Cu rabdare infinita, pe care nu credeam vreodata ca o am. (Am inceput sa mergem pe jos la cresa. Facem cam de 3 ori mai mult, dar ea e fericita ca merge si asta e tot ce conteaza.)

Dar, avand in vedere ca sunt pe blogul meu si daca vreti ma cititi, daca nu, nu, va recomand totusi sa fiti mai deschisi la minte, sa va lasati frustrarile de-o parte si sa mai luati seama si la ultimele studii si teorii psihologice. Fix asa cum mergeti la farmacie si cereti cel mai nou antibiotic fara prescriptie, ati putea sa cititi si cel mai recent articol despre tantrumuri. Sau despre stresul toxic.

In rest ma bucur ca nu sunt singura care isi creste copiii mai zen asa.

P.S. Promit ca o sa iau o pauza de la teme de parinteala, ca v-am cam zapacit de cap. :))

Anunțuri

4 gânduri despre „Fiecare isi creste copiii cum doreste. Pe barba lui.

  1. sincer, eu consider ca e ok sa vorbesti sa ajuti lumea sa constientizeze asta. O zic pt ca fiica ta va trai printre oamenii astia. Fiica mea a luat bataie zilnic de la un baietel roman, cu amenintat ca o taie, o lua de gat si o zgaltzaia etc. UN AN! si asta pt ca acel baietel era lovit, urechit, amenintat cu abandonul, cu omoratu din bataie de …parinti. Un an am fost draguta si diplomata, pana mama a recunoscut ca ea la nervi isi descarca pe copil.

Comentezi?!

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s